Interviu de 10 cu blogger-ul Nucu Morar

Astăzi îl am invitat pe blogger-ul Nucu Morar, autorul blogului Nuculus, care a acceptat să îmi ofere un interviu în care povestește cum a apărut blogul și despre pasiunile pe care le are. Nu vă dezvălui prea multe, dar vă asigur că este un interviu captivant. Enjoy!

Spune-ne ceva despre tine

Sunt inginer, deci de formație profesională tehnică, însă am cochetat în permanentă și cu domeniile umaniste. Îmi place să citesc, sunt pasionat de istorie, merg la teatru, călătoresc oricând am ocazia. Am 49 de ani, sunt căsătorit și locuiesc în București. În timpul studenției am scris la diverse publicații efemere, apoi în perioada stagiaturii am colaborat la radio 21 din Turda iar în acest moment sunt contributor comentator pe platforma Republica. Am și câteva încercări literare pe care mi le promovez pe cenaclurile on-line de poezii dintre care cel mai cunoscut este www.poezie.ro.

Când ai început să scrii?

Prima compunere de luat în seama am făcut-o în clasa a trei-a impresionat fiind de moartea bunicii mele. Apoi am continuat să scriu diverse lucruri într-un jurnal intim, inclusiv în liceu, când făceam poezii de amor bolnăvicios și neîmpărtășit colegelor mele intangibile.

Ideea unui blog mi-a venit acum câțiva ani, prin 2014, când m-am gândit că ar fi interesant să lansez în on-line impresiile mele în speranța unui feed-back. Bineînțeles că nu mi-a comentat nimeni la nicio postare pentru că nu am reușit să mă promovez, cel puțin așa încerc eu să cred. Nu m-am ocupat serios de blogul ăla făcut pe blogspot. Anul trecut am avut un an sabatic, am hotărât să fac mai multe lucruri lăsate în așteptare printre care și animarea unui blog ceva mai dinamic. Nu am reușit să ajung în Tibet, cum aș fi vrut, însă pe 1 decembrie 2018 am debutat și eu oficial în blogosferă.

Cum a venit idea?

La bază se află dorința de a comunica dar și observația că de multe ori nu mă regăsesc în opinia generală pe diverse subiecte. E senzația aia când stai în față televizorului și îți vine să-l arunci pe fereastră pentru că îi auzi pe aia ce aberează acolo. Și deoarece nu pot să intervin, atunci m-am gândit să mă exprim cumva, respectiv printr-un blog.

Care este cea mai buna postare și de ce?

Cea mai bună postare de până acum :De ce toți vor să fie daci și nimeni nu vrea să fie roman, postare la care mi-am luat pe pagina de Facebook peste o sută de înjurături culminând cu incitarea de a fi tras în țeapă pentru „blasfemie împotriva poporului român”. Tot la postarea asta am luat însă și vreo 200 de like-uri și 50 de distribuiri și cred că în jur de 2.800 de vizualizări. O postare dedicație specială pentru dacomani. Cred însă că penultima mea postare o va depăși inclusiv pe acesta amintită mai sus pentru că evoluează frumos. Se numește: Noi nu ne mai facem bine și se adresează nostalgicilor și naționaliștilor. M-au înjurat din nou toți pensionarii cu juma de normă pe internet, gospodinele romantice și revoluționare, activiștii de partid ieșiți la pensie anticipat, ce puteam să-mi doresc mai mult și mai frumos.

Ce te motivează să continui cu blogul?

Curiozitatea, vreau să văd ce este mai departe. Ce urmează.

Cine te inspira?

Mă inspiră realitatea, tumultul vieții noastre sulfuroase, apucăturile orientale la porțile Europei, toată transformarea asta prin care trecem cu toții. Mă gândesc uneori că noi suntem niște cronicari, un fel de Grigore Ureche ai vremurilor noastre, pe care ii vor citi peste o mie de ani niște generații de clonați.

Crezi ca se poate trăi dintr-un blog?

Dacă faci anumite compromisuri cred că se poate trăi din blog, adică să nu mai scrii despre ce vrei tu să scrii, să scrii despre ce îți dau alții să scrii, să nu-ți mai susții opinia critică, să o îndulcești, chestii din astea.

Nu-mi plac nici cei care dau sfaturi în stânga și-n dreapta cu nonșalanță, fără nici o reținere, specialiștii în relații, în educație, în dezvoltare personală fără dubii, siguri pe ei, plini de tupeu. Este evident că ei nu sunt așa, asta e doar o imagine, însă speculează naivitatea oamenilor care încă mai cred că există rețeta succesului.

Eu personal nu vreau să aplic nici un truc, atunci când greșesc îmi asum și îmi cer scuze, când nu știu mă documentez, când sunt contra majorității am să rezist, și cred că încet – încet îmi voi forma publicul meu și în final poate că un număr de oameni își vor începe ziua pe wc citind ultima mea postare. Dacă numărul acestor oameni va crește atunci probabil că vom vorbi despre  câștig din scris pe blog. Eu cred viitorul aparține bloggerilor și vloggerilor în detrimenul ziarelor a al televiziunilor. În felul acesta mass-media comercială cunoscută va fi sancționată de public pentru modul absolut neprofesionist în care își face meseria astăzi.

Cum reușești să îmbini munca de blogger cu viața personală?

Astăzi bine, soția mea este fanul meu numărul unu. Nu știu însă ce voi face în momentul în care timpul pentru blog va intră în conflict cu timpul pentru familie și timpul pentru job. O nouă provocare.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o blogul?

Deschiderea unui blog este o satisfacție în sine, e ca și cum ți-ai deschis un ziar, eu îmi imaginez că editez un ziar care e livrat de un băiat cu șapcă pe o bicicletă în cutiile poștale ale tuturor locuitorilor dintr-un orășel mai mic. Eu o experiență nouă care merită trăită, simți pulsul oamenilor, te exprimi în public și capeți feed-back, ceea ce în sine e un lucru nemaipomenit. Oricum, cele mai mari satisfacții sunt cele care vor veni.

Ce sfaturi i-ai da unui blogger începător?

Eu nu prea dau sfaturi din principiu așa cum am spus și mai devreme, însă e loc destul pentru toată lumea, bloggingul are nevoie de talente, viitorul e clar pe on-line, just do it.

Pe Nucu îl mai puteti găsi pe pagina de Facebook
Nuculus