Evadarea de o zi în Munții Vrancei și imprejurimi

1
28

Dacă vă amintiți, vă povesteam zilele trecute despre Mănăstirea Lepsa, cum am descoperit-o și cum m-a cucerit. De fapt, în acea zi doream să vedem alte locuri din munți și din moment ce nu am reușit atunci  din cauza ploii, am ales altă zi pentru a vizita mai mult din Munții Vrancei.

Nu îmi pare rău că în acea zi nu am putut vizita tot ce mi-am dorit. La două zile după ce am vizitat Mănăstirea Lepsa eu  impreuna cu tatăl meu ne-am propus să facem Evadarea de o zi.

Trebuie să vă spun că în Munții Vrancei există multe atracții naturale. Una dintre ele este Cascada Putnei, un monument al naturii al Parcului natural Putna, aflat in Comuna Tulnici ca și satul Lepșa, locul unde se află și Mănăstirea cu același nume. Acesta a fost și primul nostru popas. Dacă vreți să ajungeți la Cascada Putnei, trebuie să știți că se află la 70 km de Focșani.

Apoi am mers spre vârful munților, satul se numește Greșu, tot din Comuna Tulnici. Dacă nu știați aici se află cel mai înalt strat de ozon din toată Europa. Așa că ar fi fost păcat să ratez ocazia de a respira aerul pur acolo.

Acolo ne-am decis să nu ne întoarcem către casă ci să ne continuăm călătoria mai departe, în Ojdula, județul Covasna. Senzatia a fost unică, acele curbe care păreau că nu se termină niciodată, copacii care ne făceau să credem că drumul se termină acolo unde se unesc, dar nu a fost așa. De acolo, Lepșa și Greșu arătau foarte jos și departe de unde eram noi, undeva în vârful munților. De asemenea, mi-au plăcut foarte mult casele maghiarilor care locuiesc acolo.

Apoi am intrat în Oituz, județul Bacău și m-a cucerit la prima vedere o mănăstire. Am încercat să fac niște poze de departe din mașină, dar nu mi-au plăcut cum au ieșit. Așa că l-am rugat pe tata să întoarcă mașina, să o vedem îndeaproape. Asa am descoperit ca este vorba despre Mănăstirea Codreanu, o bijuterie de pe Valea Oituzului. Am mai aflat că mănăstirea a ars într-un incendiu acum câțiva ani și a fost complet reconstruită. Prea multe detalii nu am.  Când am ajuns la Onești a început să plouă foarte tare și cu grindină. A fost prima mea vizită la Onești după mulți ani și nu am putut să cobor din mașină să fac câteva fotografii. Mi-am dorit să arăt și altora cum arată Oneștiul, așa că am contactat un prieten de acolo pentru a-mi oferi câteva fotografii cu orașul. Când am plecat de la Onești, ajunsesem într-un punct în care era să ne rătăcim și în loc să o luăm spre Focșani ne duceam spre Bacău, dar ne-am redresat rapid pe drumul corect.

Ultimul nostru popas a fost la Mausoleul Eroilor de la Mărăşeşti. De asemenea, nici acolo nu am avut prea mare noroc. Mausoleul era închis pentru festivitățile ce aveau loc seara respectivă, în cinstea celor care și-au pierdut viața în 1917, în lupta pentru reîntregirea României.

Sper că nu v-ați plictisit de escapada mea de o zi.

Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizati şi inseraţi vizibil link-ul articolului

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns