Astăzi revin cu interviu luat unui om pe care îl apreciez foarte mult. Este vorba despre scriitorul Cristian Lucian Hatschner, cunoscut cititorilor drept Cluc Lucrian, autor al două volume proprii: O clipă de viață și Destine (ne)prevăzute. În primul volum autorul ne prezintă un thriller cărui acțiune pornește de la o crimă săvârșită în urmă cu 30 de ani, în fata copilului victimei. În al doilea volum sunt prezentate mesajele de natură socială, iar cititorul nu trebuie decât să le pătrundă înțelesul și să mediteze cu atenţie la problemele existenţiale.
Cristian sau Cluc cum îmi place mie să îi spun nu este doar scriitor, este și un excelent blogger, de la care eu am învățat multe. În plus, el a fost cel care m-a provocat să particip la competiția SuperBlog. Cluc a acceptat să-mi răspundă la 10 întrebări despre scris, cărți, muncă și pasiuni.
1. Cine este Cristian Lucian Hatschner?
Eu sunt un suflet de pe Pământ care încerc să fiu vesel tot timpul, dar nu-mi iese mereu… Uneori uit să-mi iau umorul cu mine!
În viața reală sunt inginer, la o firmă privată din Brașov. Când am timp pentru pasiuni, mă ocup de bloguri și din când în când mai scriu căte ceva. Creativitatea mă relaxează și astfel am ajuns să public în două volume proprii: O clipă de viață și Destine (ne)prevăzute, la care se adaugă șapte antologii.
Ceea ce este interesant, ambele cărți de autor, au primit numărul codul ISBN în 11 noiembrie, la cinci ani distanță una de cealaltă…
2. Îți amintești prima carte pe care ai citit-o? Și prima poveste pe care ai scris-o?
Nu-mi amintesc de prima carte citită pentru că a fost în secolul trecut, pe când eram în clasa a-II-a. Despre prima poveste scrisă…. Am avut multe idei, așa că am scris mai multe povești în același timp. Prima poveste a fost o compunere la limba română care mi-a provocat imaginația, apoi m-a inspirat și astfel am ajuns să am idei creative, sau nu…
3. Care a fost prima carte a avut cel mai mare impact asupra ta și de ce?
Radul Tudoran: “Toate pânzele sus” m-a provocat să văd viața ca pe o aventură. Trebuie să ne urmăm visurile chiar dacă la un moment dat ne gândim că poate suntem pe calea greșită și putem fi dezamăgiți.
4. Cine este scriitorul tău preferat? Poți alege mai mulți scriitori, indiferent de epocă.
Am mai mulți scriitori preferați. Îmi place literatura franceză: Honore de Balzac, Alexandre Dumas, Michel Zevaco. Literatura româna a dat mulți scriitori de valoare în literatura universală care m-au atras. Pe lângă Radu Tudoran, Mircea Eliade e un alt nume de referință, care alături de Ion Creangă și Mihai Eminescu mi-a completat copilăria cu jocul lor de cuvinte.
5. Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să cunoști și să creezi?
Nu am unul singur, pentru că, cu fiecare rând parcurs, cu fiecare carte citită aș fi vrut să fiu personajul respectiv. Normal, unul pozitiv. Indiferent ce am citi, trebuie să fim noi înșine. În general, eu sunt în pielea personajelor mele astfel încât pot spune că uneori am personalitate multiplă.
6. Cum este relația ta cu ceea ce ai scris?
Relația mea cu cărțile mele este una de prietenie, pentru că suntem împreună pe drumul nostru, pe cărările micilor creații.
Îmi place ceea ce scriu, dar nu asta contează, ci ceea ce vede o altă persoană în ceea ce citește din creațiile mele. Ceea ce am observat și mi s-a atras atenția, o reprezintă faptul că în trecut eram mai haios, mai comic, iar acum par să devin melancolic, mai trist și … restul se completează de către cei mă cunosc în vreun fel.
7. Cum ai avut ideea unui roman?
Într-o dimineață m-am trezit pe podea. Căzusem, iar ca să mă ridic la propriu și la figurat, m-am gândit să scriu ceva, ca să zbor în lumea gândurilor. Se pare că reîncep să devin comic….
Am o imaginație bogată, iar uneori, văd un un obiect, un gest, o persoană și încep să-mi las gândurile să zburde. Având atât de multe idei, le-am scris într-o agendă dar scriu de mână urât, așa că mi-am propus să le redactez pe calculator. Văzând ca am gata un mic volum m-am gândit să-l public…
8. Cum ți-ai descrie rutina de scriere?
Când mă așez în fața laptopului, având o idee, aceasta începe să prindă contur, să se dezvolte și astfel am ajuns să scriu tot mai mult. Uneori pornesc cu o idee, iar concepția și direcția se schimbă brusc, dar în sensul bun.
Îmi place ceea fac și astfel nu sunt obosit nici dacă aș sta zile întregi în fața calculatorului, înconjurat de personajele romanului aflat în lucru.
De fapt, eu cel mai mult și cel creativ, sunt atunci când se lasă întunericul, când Luna mă însoțeste pe drumul creației.
9. Când îi citești cărțile, te întrebi: cum funcționează imaginația lui Cristian?
Se întâmplă să recitesc ciorne, povești și chiar primul meu roman, prima carte de proză scurt și mă minunez: Eu am scris asta? Dar dacă aș fi schimbat ceva, ce-aș fi putut modifica?
Imaginația mea este mereu cu un pas înaintea mea, pentru că uneori îmi este greu să o prind din urmă!
10. Ai îndrăzni să dai vreo sugestie sau sfat celor care se pregătesc să scrie primul lor roman?
Nu dau sfaturi, doar le spun să aibă curaj și perseverență. Să nu se lase dezamăgiți, pentru viața noastră este așa cum ne-o facem noi. Dacă mi-ar fi fost teamă să public prima carte? Acum nu ajungeam să cunosc atâtea persoane, să colaborez cu unele edituri și oameni de cultură.
Nu te teme să fii tu înșuși! Viata este un dar de care trebuie să ne bucurăm!
Înainte de a trimite o creație pentru publicare, aceasta trebuie recitită și verificată pentru că din graba de a scrie, de inspirația și creativitatea bogată, pot apărea greșeli inerente. Această etapă este una dificilă cel puțin pentru mine, pentru că eu cunoscând acțiunea, o retrăiesc și uneori văd ceea ce trebuie să se regăsească în acele rânduri, fără a remarca micile erori. De aceea, eu am apelat la prieteni care să-mi citească cărțile și poveștile trimise spre publicare, având astfel și un feedback despre ceea ce am scris.
Mulțumesc pentru ca mi-ai acordat ocazia să-ți iau un interviu si din postura de scriitor
Pe Cluc îl mai puteți găsi pe:
[…] să scriu 2 interviuri într-o singură zi. Ei bine, mi s-a întâmplat. După interviul cu Cluc Lucrian, a venit rândul unei bloggerițe dragi mie, pe care eu o a apreciez foarte […]