Mare nemulțumire.
Taxe, impozite, prețuri care bubuie mai ceva ca artificiile din noaptea de Revelion. Știu, veți spune că nu e noutate. Ba este. Și încă cum.
Isterie. Multă isterie, mai ales printre persoanele cu venituri mici și, în mod special, printre persoanele cu dizabilități.
Nenea… ăla cu chelie deasă vrea să aducă bani la buget, pe motiv că celălalt nenea – știți voi, cel din zona cu covrigii – a golit vistieria până în coada câinelui.
Ce să facă și nenea cu chelie deasă ca să astupe gaura lăsată de nenea cu… covrigi? Simplu: taxe și impozite. România se salvează, nu-i așa?
Culmea ironiei: metoda domnului de la Oradea este contrazisă de toți analiștii financiari, care avertizează că măsurile vor scădea puterea de cumpărare, vor duce firme la faliment și vor lăsa oameni fără locuri de muncă.
Dar la dânsul e un fel de „bate șaua ca să priceapă calul”.
Problema e că… nu pricepe. Ba, din contră, insistă că persoanele cu dizabilități trebuie să plătească impozit local și declară tare și răspicat:„Este fair-play față de toți cetățenii”.
Eu știam că Oradea e un oraș frumos, cu oameni faini. Din păcate, se pare că unul dintre ei trăiește într-o lume paralelă.
Domnul cu pricina nu înțelege că o persoană cu dizabilități, chiar dacă are indemnizație și, în unele cazuri, pensie de handicap, nu duce o viață de lux.
Mare parte din bani se duc pe medicamente și terapii. Oare știe cât costă medicamentele? Nu toate sunt gratuite sau compensate. Iar terapiile… costă o mică avere.
Pentru domnul „știe-tot”, banii aceștia sunt echivalentul banilor de buzunar. Îl invit să trăiască o singură lună cu 1700 de lei.
Apoi să ne spună dacă a reușit. Chiar aș fi curioasă dacă ar accepta provocarea.
Domnul strigă sus și tare că sunt bani de recuperat, dar pare cam amnezic. Îl ajut eu să-și amintească: pensii speciale – date pe… dormit. În nicio țară normală nu există așa ceva. România, în schimb, e țara tuturor posibilităților pentru băieții deștepți. Nu-i așa?
Dacă toți românii trebuie să fie solidari, nu ar trebui să fie și guvernul?
Guvernanții să fie primii care dau exemplu: să trăiască cu salariul mediu pe economie. Nenea cu „fair-play” ar vedea rapid o creștere spectaculoasă a bugetului.
Ghici ce? Și-ar da seama imediat unde erau, de fapt, pierderile.
Nu sunt rea.
E doar frustrarea nedreptății.
Și-am încălecat pe-o șa
și v-am spus povestea așa.
Orice încărcare a acestor fotografii este interzisă fără citarea sursei.
Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol, condiția este să specificați și să inserați vizibil linkul articolului.
Descoperă mai multe la Magia cuvintelor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
