Astăzi am decis să scriu despre câteva evenimente recente din showbizul românesc care au devenit pretext pentru valuri de răutate online. Răutăți gratuite, revărsate de oameni obișnuiți care cred că simplul acces la internet le oferă, automat, și funcția supremă de judecători ai persoanelor publice.
Primul caz este cel al unei experte în parenting, surprinsă de paparazzi într-o ipostază intimă cu un bărbat căsătorit. O femeie divorțată care „a îndrăznit” să greșească. Verdictul public? Crimă și pedeapsă. A fost pusă la zid, insultată, judecată fără drept de apel – atât de femei, cât și de bărbați.
Da, a greșit. Nu contest acest lucru.
Ceea ce șochează este contrastul.
Amantul – un medic cunoscut, căsătorit. A fost perceput de mulți ca… victimă. Serios? Victimă? Dacă era atât de „victimă”, poate nu căuta o relație extraconjugală. Poate își vedea de familie, de soție, de viața pe care și-o asumase.
Aici se vede limpede o mentalitate care, din păcate, încă persistă: bărbatului i se permite, femeia este condamnată. Un ecou trist al unui Ev Mediu care refuză să dispară.
Linșajul online și plăcerea de a arunca cu pietre
Un alt caz mediatic este cel al închiderii emisiunii „La Măruță” un format care a fost conectat cu publicul timp de 18 ani. Pentru unii, vestea a fost primită cu tristețe reală. Pentru alții, cu o bucurie aproape isterică – de parcă ar fi câștigat la loto.
Ironia. Cei mai mulți dintre frustrați nici măcar nu urmăreau emisiunea. Au simțit ei un val euforic de a-și vărsa frustrările în comentarii. Există, totuși, o soluție simplă atunci când nu îți place un program: telecomanda. Are și ea un rol foarte clar – acela de a schimba postul.
Din păcate, valul de ură nu s-a oprit la nivel profesional. A fost direcționat către familia Măruță. Unii comentatori își doreau ca prezentatorul și familia să plece din țară. Alții s-au degradat moral încât s-au legat de copiii cuplului, aruncând cu noroi într-un mod greu de justificat.
Un punct sensibil pentru mulți a fost salariul lui Cătălin Măruță – 12.000 de euro – despre care s-a insinuat că primea acești bani datorită celor care au abonament la cablu. Personal, mi se pare una dintre cele mai absurde acuzații. Nu este un secret: televiziunile trăiesc din publicitate, nu din abonamentele oamenilor la firmele de cablu.
Poate că adevărata problemă nu este ce fac persoanele publice, ci cât de ușor am ajuns să aruncăm cu pietre din spatele unor ecrane. Internetul nu ne-a oferit doar libertatea de a ne exprima, ci și iluzia că avem dreptul să umilim, să judecăm și să distrugem oameni – uneori pentru greșeli reale, alteori doar pentru că „se poate”.
Empatia nu trebuie să fie selectivă. Ar fi sănătos să ne întrebăm un lucru simplu: dacă rolurile ar fi inversate, am mai fi la fel de vocali?
Orice încărcare a acestor fotografii este interzisă fără citarea sursei.
Puteți prelua maximum 500 de caractere din acest articol, condiția este să specificați și să inserați vizibil linkul articolului
Descoperă mai multe la Magia cuvintelor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
