Este adevărat că atunci când se întâmplă ceva, ne oprim și ne gândim ce am putea face ca să nu repetam greșelile din trecut. Când ne maturizam înțelegem ce nu ar fi trebuit să face în anumite situații. Se spune că cel mai bun profesor pe care îl putem avea, este greșeala pe care tocmai am făcut-o, pentru că așa învățăm cu adevărat.
Uneori ma gândesc că, dacă as avea ocazia să mă întorc în timp aș schimba multe lucruri. Nu aș fi luat multe dintre deciziile pe care le-am luat, poate că n-aș fi făcut multe dintre lucrurile pe care le-am făcut, aș fi evitat multe lacrimi, durere, singurătate, neliniște și disperare.
Viața mi-a arătat că fără greșeli nu as fi învățat sa fac ce e bine; fără să mă împiedic, nu as învățat să mă ridic. Deciziile pe care le-am făcut m-au învățat să mă maturizez. Am încercat să îi învăț si pe alții să trăiască o viață reală, dar m-au considerat dușmanul lor.
Dacă aș reuși să-mi resetez viața, as face-o de la vârsta de 14 ani, atunci când bunica ne-a părăsit și s-a dus într-o lume mai bună. Presimt ca mi-ar fi fost un sprijin de nădejde, nu că părintii nu mi-ar fi fost și îmi sunt, dar bunica rămâne aceea persoană speciala. Cei care au fost crescut de bunici știu ce zic.
Aș lupta împotriva medicilor înguști la minte din aceea vreme, pe ei ii numesc părtași la suferința mea. În aceea perioadă mi se spunea ca nu se poate, după ani mi s-a spus ca trebuia sa o fac când eram copil.
Încă din adolescență as demonstra că am o putere interioară pe care am abia acum câțiva ani am lăsat-o sa iasă la suprafață. Deși de la vreo 19-20 de ani simțeam că în ciuda problemelor pe care le am, ceva îmi spunea ca pot reuși să fac ceva, dar îmi lipsea curajul.
Sunt o luptătoare și înțeleg că trebuie să fac pace cu trecutul. Oricât mi-as dori ca trecutul sa fie unul „nou”, acest lucru e imposibil. Trebuie să nu permit trecutului să îmi întunece prezentul.
Voi ați reseta ceva la viața voastră?
