Interviu de 10 cu bloggerița Eva Anca

Acum că s-au terminat și Sărbătorile de iarnă am revenit la ceea ce îmi place mie să fac, să intervievez oamenii, și nu orice fel de oameni ci oameni speciali în ceea ce fac ei.

Astăzi vă invit să o descoperiți pe Eva Anca, blogger la Rândurile Evei și am vrut să aflu cât mai multe lucruri despre ea pentru a le împărtăși cu voi. Pe Anca o puteți descoperi mai în detaliu prin intermediul următorului interviu:

 Spune-ne ceva despre tine

Bună! Eu sunt Anca, o femeie simplă, soție, mamă, cititoare împătimită și scriitoare de conținut. Am 30 de ani, dar, în concepția mea, vârsta este doar un număr. În funcție de starea de spirit, pot să mă simt mult mai bătrână sau, dimpotrivă, doar un copil. Sunt o familistă convinsă, fapt pentru care am și găsit metoda care să mă ajute să fiu mereu alături de cei dragi. În relația cu cei din jur, nu mă consider o persoană foarte deschisă, deși par sociabilă. Cea mai mare calitate a mea este, totodată, și cel mai mare defect al meu – sinceritatea.

 Când ai început să scrii pe blog?

Pentru prima dată voi recunoaște asta: am cochetat cu ideea de a scrie poezii încă din timpul facultății, dar singura persoană care a știut despre asta a fost colega mea de cameră. De scris la modul serios, am început să scriu conținut pentru clienți în 2013, când fetița mea a împlinit doi ani. Prin 2015-2016 am început să scriu pe Facebook scurte impresii despre cărțile pe care le citeam, iar în noiembrie 2016 am început să scriu pe blogul meu, Rândurile Evei.

Cum a venit ideea?

Cum spuneam anterior, inițial scriam pe Facebook scurte impresii despre cărțile citite. La un moment-dat, am scris câteva poezii și le-am postat tot pe Facebook. Văzând că postările mele aveau interacțiune, am decis că este momentul să intru în rând cu lumea, începând să scriu organizat, pe propriul blog.

Care este cea mai buna postare și de ce?

Îmi este foarte greu să aleg cea mai bună postare. Toate postările sunt izvorâte din sufletul meu. Totuși, dacă ar fi să aleg neapărat una, aș spune că este articolul „Japonia este Exact țara pe care o vom vizita! Cu Exact Travel Club!”, care mi-a și asigurat locul 2 la Proba 15 din SuperBlog 2018. Am ales această postare pentru că am scris articolul cu foarte mare drag, fiind un subiect pe placul meu.

Ce te motivează să continui cu blog-ul?

Uneori, și eu mă întreb unde și cum mai reușesc să găsesc motivație pentru a continua cu blogul. Văd multă răutate în jur, „împunsături” între bloggerii de carte (nișa pe care activez și eu), și fiecare discuție ivită în online mă întristează și mă descurajează. Dar am promis că, atâta timp cât voi avea fie și un singur cititor, acela merită să scriu în continuare. În plus, blogul a fost creat din pasiunea pe care o am pentru scris, astfel că, de fiecare dată când mă simt dărâmată, mă gândesc la motivația care m-a determinat să îmi creez blogul, iar asta îmi oferă și motivația de a continua.

Cine te inspiră?

Activând în special pe nișa de carte, cel mai mult mă inspiră cărțile pe care le citesc. În ceea ce privește poeziile pe care le-am scris, cel mai mult m-au inspirat persoanele dragi, care au plecat de lângă noi.

Crezi că se poate trăi dintr-un blog?

Cred că se poate obține un venit suplimentar dintr-un blog, dar nu neapărat cred că se și poate trăi exclusiv din blog. Totuși, dacă vorbim despre bloguri ajunse la un nivel superior, nu este chiar exclus.

Cum reușești să îmbini munca de blogger cu viața personală?

Foarte simplu. Ai mei s-au obișnuit că scriu și sunt mulțumiți că stilul meu de viață le permite să mă aibă în permanență alături, astfel că acceptă ideea. Iar cum oricum îmi petrec toată ziua scriind conținut, momentele în care scriu pentru propriul blog trec complet neobservate – un fel de ore suplimentare.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o blogul?

Cea mai mare satisfacție este de a vedea că articolele mele sunt citite. La același nivel, aș menționa și satisfacția de a fi cunoscut mulți oameni deosebiți.

Ce sfaturi i-ai da unui blogger începător?

L-aș sfătui să se asigure că știe să scrie corect, să aibă nervi de oțel (pentru că viața de blogger nu este întotdeauna roz) și să scrie exact așa cum simte, fără a-i fi teamă de impresia pe care ar putea-o avea cineva (aici mă refer în special la familie, prieteni, cunoștințe apropiate – pentru că avem tendința să vrem să ne ascundem talentul de cei care ne cunosc și în mediul offline).

Îți mulțumesc, Luminița, pentru că mi-ai oferit ocazia de a răspunde la aceste întrebări.

Eu iți mulțumesc pentru ocazia oferită.

Pe Anca o mai puteți găsi și pe Facebook: Rândurile Evei