De câteva ore bune este prezentat în presă un accident în urma căruia un bărbat și-a pierdut viața după ce a fost izbit de o mașină condusă de un șofer cu handicap. Un caz tragic în care persoana cu dizabilități locomotorii trebuie trasă la răspundere ca oricare alt șofer. Cel puțin așa cred eu.
Ce m-a șocat a fost insistența presei ca accidentul s-a produs din cauza unui șofer cu handicap. În mediul online, acest lucru a adâncit prăpastia dintre așa-zișii oameni normali și persoanele cu dizabilități. Cei care au comentat la articolele din presă au criticat și au folosit expresii jignitoare la adresa persoanelor cu mobilitate redusă. Faptul că un șofer avea un handicap fizic nu are nicio legătură cu producerea accidentului și nu ar trebui să fie un motiv de discriminare sau jignire.
Este vorba despre un șofer care nu a adaptat viteza, un șofer care trebuie să plătească pentru ceea ce a făcut, dar nu pentru că este un nimeni, paria societății sau un handicapat care nu ar trebui să conducă. Toți au dat vina pe el pentru că are o dizabilitate, însă legea îi permite să dețină permis de conducere și să șofeze.
Presa – părtașă la discriminare
Înțeleg că subiectul discutat este despre un accident mortal care a fost cauzat de o persoană cu dizabilități. Este important să ne amintim că fiecare persoană este unică și că dizabilitatea nu definește caracterul sau capacitatea cuiva de a fi responsabil.
În plus, accentuarea dizabilității în cadrul știrilor despre accidente poate induce ideea că aceasta este cauza principală a accidentului, ignorând posibilitatea altor factori precum viteza excesivă, neatenția la volan orbit de soare (în cazul persoanei din știre). Informațiile ar trebui să fie prezentate într-un mod echilibrat, respectând drepturile și demnitatea persoanelor cu dizabilități.
O abordare mai echilibrată și etică ar fi de a se concentra pe fapte și informații cu privire la accident, inclusiv cercetările și investigațiile în curs. Accentuarea dizabilității unei persoane în știrea respectivă poate aduce un prejudiciu pe termen lung pentru persoana respectivă și pentru comunitatea persoanelor cu dizabilități în general. Presa ar trebui să regândească modul cum prezintă o știre, chiar și una negativă. despre o persoană cu mobilitate redusă.
NU atitudinii discriminatorii față de persoanele cu dizabilități!
Este important să ne amintim că persoanele cu dizabilități sunt o parte integrală a societății și au aceleași drepturi și demnitate ca oricine altcineva. Este datoria noastră să promovăm o cultură de respect și înțelegere față de toate persoanele, indiferent de abilitățile lor.
Media și opinia publică au responsabilitatea de a informa corect și de a evita perpetuarea stereotipurilor și prejudecăților. Este esențial să căutăm să construim un dialog deschis și toleranță, astfel încât să putem elimina barierele și să promovăm incluziunea socială pentru toată lumea. Dizabilitatea nu definește o persoană și nu ar trebui să fie considerată un motiv de discriminare sau excluziune.
Trebuie să fim conștienți că există o mare varietate de dizabilități și că acestea pot afecta oamenii în diferite moduri. Nu trebuie să generalizăm sau să facem presupuneri despre abilitățile sau comportamentul unei persoane în funcție de dizabilitatea ei. Toți oamenii merită respect, egalitate de șanse și oportunități pentru a-și trăi viața într-un mod demn și fără obstacole.
În concluzie, este necesar să ne opunem discriminării și să promovăm solidaritatea și respectul față de persoanele cu dizabilități. Datoria noastră față de egalitatea și incluziunea socială nu trebuie să fie influențată de handicapurile pe care le au oamenii.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați și inserați vizibil link-ul articolului.
