Cum am Ajuns Motan cu Blană Aerodinamică: Povestea mea la Pet Cochet

Eu sunt Pisu, prințul casei, un tigrat cu ochii verzi. Am intrat acum vreo doi ani în curtea unei case și de-atunci n-am mai plecat. Sunt perfect, am o blăniță tigrată superbă, numai bună de mângâiat, iar mersul meu are ceva din eleganța unui prinț.

Viața mea, până să ajung în curtea acelei case, era una contra cronometru. Câinii și fiarele alea zgomotoase pe roți voiau să mă prindă, dar de fiecare dată eu am reușit să scap. Am trăit pe stradă de când eram un pui, aruncat de niște oameni fără suflet într-o cutie de carton… în frig, în ploaie. Fără mâncare, fără părinți… rănit de cioburile în care se întâmpla să calc de la sticlele oamenilor. Niciodată nu am înțeles de ce oamenii își aruncă mizeria peste tot; noi, pisicile, strângem mizeria noastră într-un loc.

Dar când destinul îți este favorabil, nimeni nu îți poate face rău. Acum sunt cel mai iubit și răsfățat motan. Cum așa? Simplu. În curtea umanilor unde m-am adăpostit, mezina familiei m-a adoptat. Mai corect spus, am adoptat-o eu, că doar sunt prinț, ce coada mea.

🐾 Umanii mei au o problemă: mă iubesc prea mult

Azi, vreau să vă povestesc cum arată viața mea de când sunt prințul casei. Știu, eu nu am așa de multe cuvinte ca voi, umanii, dar pe mine mă ajută coada și mieunatul regal. Umana mea mică înțelege tot: îmi vorbește frumos, mă mângâie, îmi aduce gustări fără să cer (chiar dacă mereu par surprins).

Părinții ei îmi cumpără tot ce am nevoie: mâncărică bună, jucării, pături pufoase. Ce noroc au oamenii aceștia cu mine! Au învățat să aibă simțul responsabilității… să aprecieze un model nou de perdea franjurată… o canapea „paw made”. Pentru niște oameni care nu au avut niciodată un animal de companie, fericirea patrupedului este prioritară, iar eu le mulțumesc așa cum pot.

Și uite așa am trecut de la disprețul oamenilor la mângâieri acceptate doar când simțeam eu că e momentul. Mica mea umană mă pupăcește, mă gâdilă; of, câteodată o face prea mult! Nu mă supăr, dar nu recunosc că-mi place, doar am sânge regal și am lumea la picioare.

😼 Cu prințul la… salon!

Dimineața, mă trezesc primul, sar pe pat și îi dau un pupic pe obraz umanului tată, care de fericire aruncă cu câte o șosetă după mine. Fug, o prind, o aduc înapoi pe fața umanului, apoi iar aruncă, iar eu fug, o aduc înapoi… nu vreau să „dezamăgesc”… atunci își pune perna în cap și exclamă.. „Maaai, Pisu… din ce clan de câini te-am adunat?” Apoi mă urc pe pervaz și aștept să se trezească micuța mea.

De fiecare dată când se trezește, începe rutina de mângâiat, de pupat, doar că acum a fost ceva diferit. După rutina de mângâiere, m-a băgat într-o cutie de plastic cu găuri. Micăăă! Băi, stai așa… păi tu nu mă înghesui pe mine aici! Eu m-am învățat pe stradă să am spațiu, era toată strada a mea, acum toată casa a mea! Nu îți e rușine obrazului… păi stai că fac scandal! Pot să urlu și să mă lupt cu cutia asta a ta, ce crezi!? Hai, să vedem cine-i mai șmecher!? Eu sau Cutiuță?

„Piiiiisuuu!! Potolește-te! Se uită oamenii ăștia la noi cum urli!! Zici că ești acceleratorul de particule de la Cern, așa faci tu în cutie! Pisicilor trebuia să le placă cutiile, dar tu ești alt soi, dragă!” Am oftat, am luat o pauză… din curiozitate! Vreau să văd ce e Cern ăla sau unde mă duc. Clar e nevoie de mine și acolo! Of… nici nu mi-au pus papionul! Umana mamă și micuța mea m-au dus într-un loc necunoscut.

💛 Pet Cochet – locul unde motanii devin prinți (dar nu recunosc asta)

Și am ajuns la… salon, da, ați citit bine. Ce să caute un motan regal la salon! Cică să mă ducă la grooming profesional. Da’, ce are blana mea divină? Umana mamă a spus că Pet Cochet este locul în care oamenii își răsfață animalele de parcă ar fi… familie.

Nu cred eu așa ceva! Când mi-a venit rândul, mă uitam în ochii umanelor mele și mi-am luat la revedere. Eu mă pregăteam deja de tragedie. Dar ceva s-a întâmplat. Era un loc cald, cu multă liniște și nu mirosea a medic. Oamenii de acolo m-au întâmpinat cu blândețe, încât nu am mai avut curaj să evadez.

Nu e bau-bau, așa cum credeam, e un salon de coafură felină. Tuns frumos, spălat, pieptănat. Mai întâi, mi-au periat blana fără să mă tragă, fără grabă, cu o blândețe pe care eu nu am mai întâlnit-o. Au știut cum s-o facă, nu m-am simțit deloc incomod, ba chiar îmi plăcea, mai voiam, dar s-au oprit.

🧡 Răsfățul nu e despre frumusețe, ci despre iubire

Apoi, mi-au îndepărtat noduri despre care nici nu știam că există. Aaa, credeam că am o blană perfectă și nu una… mă rog, înțelegeți voi. M-am simțit rușinat, apoi am început să torc de plăcere. Pentru prima dată îmi simțeam blănița pufoasă și ușoară ca un fulg. Dar ce să vezi, nu s-au oprit, m-au dat cu parfum și alte geluri speciale… da, vă rog, mai vreau! Acum știu ce simțiți voi, oamenii, când vă duceți la SPA.

A urmat manichiura, pedichiura. Of, da’, ce au gheruțele mele? Mi-au tăiat gheruțele! Degeaba am ripostat să nu o facă. Zic ei că sunt un prinț cu Lăbuțe Fericite. Foarte fericite, da. Păi binele meu era să-mi lase gheruțele în forma lor naturală, artistică. Eu ce mai modelez acum prin casă? În rest, aici te tratează ca pe un prinț. „Locul unde animalele sunt fericite”, chipurile. Eu nu recunosc nimic, da?

Eee, dar atunci când m-am văzut în oglindă, am zis: „Hmm… nu arăt rău.” Nu am spus-o cu voce tare, să nu cumva să mă audă, nu voiam să le dau dreptate. Am înțeles că umanii mei nu m-au dus la salonul de frumusețe pentru animale ca să „arat bine” în poze…

M-au dus pentru că:

• îmi era greu să ajung cu lăbuțele în anumite zone;
• am scăpat de noduri, iritații și mâncărimi. Nodurile mă deranjau, dar eu nu recunosc niciodată că mă doare;
• mă simt confortabil și pot să mă joc fără durere;
• îngrijirea mea înseamnă sănătate;
• iar o blană curată, aerisită și îngrijită înseamnă confort;
• lăbuțele mele sunt fericite;
• arăt bine în poze;

Pet Cochet este locul unde ai parte de coafură canină și felină, dar și de o îngrijire responsabilă, exact cum merită orice blănos cu pretenții.. Am fost răsfățat și m-am simțit iubit ca și cum aș fi fost membru al familiei lor.

Trebuie neapărat să vă spun că acolo chiar se face grooming cu grijă, cu calm și cu respect pentru noi, blănoșii. Blănița mea are părul scurt, însă în cazul celor cu blana lungă previne obstrucția intestinală, blocarea unui ghem mare de păr în intestine care poate duce la probleme grave. Asta ca să înțelegeți de ce e este important să vă duceți patrupedul la salonul de coafură.

Acum să vină camerele, fotografii! Haideți, aveți în față o vedetă, mă duc la Cern, n-auzi!? Neam de neamul vostru n-a fost așa de pregătit cu atenție pentru un eveniment! Rrrrrr, masaj, da, da! Asta îmi place! Hei, insistă aici, sub bărbiță! Mai mult, măi! Și să-mi pui papion, că ai mei s-au grăbit și au uitat!

🐾 De ce să-ți duci blănosul la salon? (din perspectiva unui motan sceptic)

Umanii mei m-au făcut să înțeleg că, spun ei, îngrijirea regulată a blănii nu e un moft, ci o necesitate pentru sănătate. M-au spălat cu delicatețe, m-au uscat cu grijă, iar acum am o blană aerodinamică, cum îi stă bine unui prinț. Acum nu sunt doar sănătos, ci și frumos.

Răsfățul înseamnă încredere, iar salonul acesta este o adevărată oază de relaxare pentru câini și pisici. A fost înființat în urmă cu aproximativ nouă ani în Oradea, iar de doi ani funcționează sub actuala denumire… din dragoste pentru noi, cei care vă facem zilele mai frumoase.

Ce înseamnă „răsfăț din inimă” la Pet Cochet?

• E când umanii tăi îți pun sănătatea pe primul loc.
• E când ei te duc la un loc ca Pet Cochet, unde grooming-ul e făcut cu respect, nu cu grabă.
• E când îți netezesc blana cu aceeași grijă cu care și-ar aranja propriul copil.
• E când tu torci, chiar dacă ai zis că n-o să o faci.

😺 Salonul de coafură felină și canină Pet Cochet nu e un moft!

Da, acum recunosc: Pet Cochet nu este un salon oarecare, ci locul unde răsfățul pentru patruped nu e doar o expresie, ci un ritual adevărat. Aici, fiecare blănos găsește un spațiu de confort, grijă și înțelegere. În plus, umanii noștri primesc sfaturi de îngrijire a blănii noastre regale, pe care să le pună în practică. Cum să fie periată, mai ales că umanii noștri fac mari greșeli în alegerea șamponului potrivit. Cu aceste sfaturi practice, noi vom arăta impecabil și vom fi demni de privit și de admirat.

Trebuie însă să informez toate pisicuțele: da, vin și căței aici. Știu, știu…, dar să stați fără grijă, nu ne amestecăm. Ei au camera lor, tratamentele lor. Și ce să vezi? Le place! Se simt și ei importanți la salonul lor de coafură canină. Sunt adorabili, dar nu ca noi, pisicuțele.

Dar să fie clar: atunci când plec de acasă, nu o fac niciodată fără scandal! E vina umanilor. Niciodată nu-mi spun unde mergem. E Pet Cochet? E medicul? Cum să nu protestez! Sunt pisică, nu o surpriză într-o cutie!

De ce e important să duci pisica sau câinele la un salon de salon de coafură felină / coafură canină?

Cât de des ar trebui să mergi la salon?
Eu merg la 4–6 săptămâni. Pentru restul, depinde de rasă și tipul de blană.

E stresant grooming-ul?
Nu. Ți-o spun din proprie experiență. Dacă o faci într-un salon de coafură canină și felină unde oamenii sunt blânzi și răbdători, va fi o plăcere. La Pet Cochet, asta e regula numărul unu.

Se pot îngriji și pisicile?
Da, păi eu sunt pisică. Câinii sunt îngrijiți separat. La Pet Cochet, fericirea patrupedului este primordială. Fiecare animăluț este tratat cu răbdare, calm și metode adaptate sensibilității lui.

În lumea mea, dragostea nu are cuvinte, ea se simte. Eu am simțit-o din plin. La Pet Cochet, fiecare pisică e tratată exact cum se crede deja: specială. Mă rog, eu nu mă cred, sunt. Acolo, acei oameni au talentul de a transforma și cel mai sensibil motan într-un lord al eleganței.

Surse foto Pet Cochet și propria colecție, editare în Canva

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2025, ediția #31