Interviu cu bloggerul Emil Călinescu

După competiția Superblog, m-am întors să fac ceea ce îmi place cel mai mult, să intervievez oamenii de succes. Astăzi l-am „prins” pe Emil Călinescu, un blogger foarte drag în spațiul virtual și nu numai. Despre Emil vă pot spune că este comic, hater, cinefil și are nu mai puțin de 11 bloguri. O persoană cu aceste caracteristici nu ai cum să nu îți dorești să îl cunoști mai bine. Ce am am descoperit aflați în interviul de mai jos.

Spune-ne ceva despre tine

Bună, sunt Emil și n-am mai pus gura pe alcool de 3 zile. Dar până apare interviul sigur voi bea ceva

Când ai început să scrii?

În clasa I pe hârtie. Pe blog din 2008.

Care este cea mai bună postare și de ce?

Acest articol – https://emilstudentulminune.wordpress.com/2019/09/09/cateva-expresii-dubioase-despre-scoala-si-invatatura/
De fiecare dată râd când îl citesc. Poate și pentru că am fost dintotdeauna fascinat de expresiile românești dubioase. Mă rog, fiecare limbă are astfel de expresii, dar a noastră, după cum știm, e o comoară.

Ce te motivează să continui cu blogul?

Apăi câștig bani din el și, cum zic fotbaliștii, altceva nu știu să fac. Mă rog, nici asta nu știu să fac, dar fac. Ceea ce va doresc și vouă #cumarveni

Cine te inspiră?

Inspirăția și expirația sunt 2 procese absolut necesare traiului și împreună formează acel proces fiziologic numit respirație. Nu-mi trebuie ajutor ca să respir, nici ca expir, nici ca să inspir. Pot face asta și singur.
Numai blondele au nevoie de căști în urechi, în care să li se spună: Inspiră. Expiră. Inspiră. Expiră.

Crezi că se poate trăi dintr-un blog?

Dintr-unul nu, din mai multe da. Depinde, însă, ce-ți propui și pe ce termen vrei să trăiești. Oricând e nevoie de surse adiționale de venit. Dar după mine, dacă te pasionează asta, îți poți face blog, să ai grijă de el cât ești angajat, iar atunci când rămâi fără job să te refugiezi în blog. Nu doar că să trăiești strict din asta, dacă nu vrei asta pe termen lung, dar că soluție de rezervă. Și mai ales ca tratament.

Cum reușești să îmbini munca de blogger cu viața personală?

Spre deosebire de cei angajați, care lucrează pentru altul, eu lucrez pentru mine. Nu mă deranjează să scriu un articol la 2 noaptea, căci îl scriu pentru mine, fie că e o comandă, fie că e o recenzie de film, fie că e despre o experiență mișto.
Ca să răspund la întrebarea ta, am ajuns să nu mai fac o distincție clară. Și faptul că postez pe Facebook constant și că mi-am creat o comunitate tot job se numește până la un punct, că mă ajută în jobul meu. Acolo, însă, este viață mea personală.
Deci ele se îmbină în mod natural.

Care este cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o blogul?

Faptul că am ajuns unde am ajuns strict pe muncă mea. Că să-ți dau un exemplu elocvent, mă duc la vizionări de film și la festivaluri de teatru. Mă întâlnesc cu X cares crie la Adevărul, cu Y care scrie la Formula As, cu Z care scrie la cine știe ce site. Eu scriu pentru CINEMIL, LaTeatru, CitestEmil ori EmilCalinescu.Eu. Nu sunt ziare mari, la care lucrează zeci de oameni, nu sunt reviste gasibile la chioșcul de ziare, ci sunt site-uri pe care scriu doar eu. Ale mele. Înființate de mine, gândite de mine, întreținute de mine. Satisfacție psihologică mai mare nu există. Nu poate exista

Ce sfaturi i-ai da unui blogger începător?

Dacă se apucă de blogging, există riscul să ajungă că mine. Așa că, dragă bloggerule începător, ATENȚIE CE-ȚI DOREȘTI! S-ar putea să ți se întâmple!

În final, îmi fac datoria să prezint cea mai tare echipă blogosferică de fotbal – https://emilcalinescu.eu/cea-mai-tare-echipa-blogosferica-halestemil-ro/

Portar: https://emilstudentulminune.wordpress.com/
Aparatori:
https://citestemil.ro/
https://cristianmanea.eu/
https://blond.ro/
https://cinemil.ro/
Mijlocasi:
https://halestemil.ro/
https://www.minunat.eu/
https://emilcalinescu.eu/
https://lateatru.eu/
Atacanti:
https://politicalinescu.ro/ (de extremă dreaptă)
https://lastadion.eu/
Poze cu mine va alege gazda dintre cele câteva (sute) de pe profilul meu de Facebook