Astăzi m-am gândit să scriu despre Băile Herculane, o stațiune frumoasă din județul Caraș-Severin care pare din păcate uitată de autorități. Spre rușinea mea, până când am cunoscut stațiunea, nu știam că numele Herculane vine de la Hercule / Hercules, știți voi tipul acela musculos, jumătate om jumătate zeu. Se pare ca bazele stațiunii au fost puse de romani în anul 102. Prima atestare documentară datează din anul 153. Stațiunea Băile Herculane a cunoscut o perioadă înfloritoare în perioada comunismului, apoi a intrat într-un con de umbră. Cum zicea cineva, o umbră a gloriei de altă dată. Băile Herculane se află la 180 de metri deasupra nivelului mării, în regiunea Caraș Severin, pe malul râului Cerna.
Stațiunea este situată în partea de sud-vest a României, la o altitudine de 168 m, la 8 km distanță de granița cu județul Mehedinți și la 25 de km de frontiera cu Serbia.
Aerul de la Stațiunea Băile Herculane are cea mai mare încărcătură de aeroni negativi din țară, fapt benefic pentru sănătate, în special în terapia antistres. Știați că stațiunea a fost vizitata de Împăratul Austriei Franz Josef, Împărăteasa Sissi? Ei bine, nici eu.
Gara Băile Herculane – o bijuterie arhitecturală uitată de autorități
Acum câțiva ani despre Gara Băile Herculane se spunea că era cea mai frumoasă gară din România. Acum sincer, nu aș ști ce să spun, clădirea este o bijuterie, dar autoritățile au cam uitat de ea. Clădirea principala a gării, este rotunda și a fost construita în stil baroc.
Gara a fost inaugurată pe 20 mai 1878 pe linia de cale ferată Timișoara – Orșova, inaugurată un an mai târziu. Odată cu accesul la tren la Băile Herculane, numărul oaspeților la faimoasa stațiune a crescut.
Sincer, mi-aș dori să fie repusă în valoare. Gara este ea funcțională, dar nu așa cum ar trebui, ținând cont că este vorba despre cea mai veche stațiune din România.
La pas prin stațiune
Ce mi-a atras atenția în mod special au fost Grajdurile Imperiale construite din piatră, ce par încă în stare foarte bună. Aș zice eu, un plus pentru stațiune. Tot aici găsim și numeroase vestigii romane: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare. După 1718 (Pacea de la Passarovitz) începe istoria modernă și contemporană a Băilor Herculane, în cadrul Imperiului austriac.
În Piața Hercules te întâmpină statuia lui Hercules, turnată în bronz în 1847 și este un monument istoric. Statuia lui Hercules a fost montată în locul fântânii din marmură roșie care se afla în centrul stațiunii Băile Herculane. Stațiunea este înconjurată de clădiri monumentale în stil baroc şi neoclasic. Aici există un magazin de suveniruri de unde vă puteți cumpăra o amintire.
Deși sunt atâtea edificii importante, edificii cu o istorie impresionantă în spate, nimeni nu face nimic pentru a le salva.
În drumul spre cucerea stațiunii am trecut pe lângă Biserica romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului”, biserică ce reprezintă unul dintre obiectivele turistice din zonă. Este inclusă pe lista monumentelor istorice.
Un popas a fost făcut la Băile Imperiale Romane cunoscute și ca Băile Neptun, au fost construite între 1883 – 1886 după planurile arhitectului Ignac Alpar. Aici s-au tratat Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu și Mihail Sadoveanu. Din păcate nu se permite accesul în interior.
După Clădirea Grajdurilor Imperiale următorul pas a fost Podul de Fier Forjat unde au fost făcute și câteva fotografii. Podul construit între 1883-1886, ca pod pietonal peste râul Cerna. Este construit dintr-un singur arc, cu parapeţi din fier forjat cu elemente decorative.
Un alt obiectiv important de vizitat este Hotelul Roman, construit în anul 1838 pe locul vechilor Băi Imperiale Romane, care foloseau apele izvorului Hercules.
De acolo mi-am zis că trebuie să explorez și ținuturi sălbatice, ținta a fost Peştera Haiducilor. Aici, avem de urcat câteva trepte, apoi trecem de o poartă metalică și pășim spre intrarea principală spre grote. Legendele spun că în aceste peșteri hoții din perioada romană își ascundeau aici comorile.
Nu am de gând să întristez pe cineva, dar nu pot să nu mă întreb, oare pe statul român nu-l doare că se pierde istoria? Pe mine da, mă doare și știu că sunt mulți ca mine. Turiști sunt, destui chiar, deci nu se pune problema ca stațiunea să nu fie vizitată. Plusuri ar fi câteva hoteluri renovate și clădirile care încă se mențin.
Printre plusuri este Grand Hotel Minerva Resort, un hotel interesant prin arhitectura lui. Când îl privești ai senzația că muntele se prăvălește peste el.
De aici se poate vizita Cazanele Dunării
Dragi cititori, eu cam atât am avut de spus, concluziile le trageți voi!
O statiune superba!