După ce am vizitat ținutul mănăstirilor din Bucovina, am decis să cucerim și ținutul mănăstirilor din Iași, iar prima țintă a acestui an a fost Mănăstirea Vlădiceni, o mănăstire de călugări situată la marginea municipiului Iași, în satul Vlădiceni, comuna Tomești, amplasată în zona industrială a Iașului. Drumul până acolo este asfaltat, dar oarecum deteriorat.
Am ajuns la mănăstire mai mult din dorința mamei mele de a-l cunoaște pe Ieromonahul Calistrat Chifan sau „părintele influencer”, așa cum îl numesc unii utilizatori ai internetului. Părintele Calistrat este foarte căutat de cei care au nevoie de sfaturi, de încurajare sufletească sau de un cuvânt bun.
Revenind la mănăstire, se spune că în 1415, domnitorul Alexandru cel Bun și mitropolitul Iosif Mușat au primit la marginea Iașiului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, procesiunea care a purtat moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan. de la Trapezunt de la Cetatea Albă la Suceava, capitala Moldovei de atunci.
Între anii 1908-1910 s-a construit prima biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol și Evanghelist Ioan. În anul 1918 biserica a fost distrusă din cauza unei explozii la un depozit de muniţie din apropiere, în explozie au murit mai mulți călugări, printre care și Arhimandritul Teodosie, unul dintre ctitorii bisericii. Actuala biserică a mănăstirii a fost sfințită în 1999.
Când am ajuns la mănăstire abia am găsit un loc de parcare, iar curtea mănăstirii era plină de oameni. Intrați în curte mi-a atras atenția o coadă uriașă de oameni ce așteptau, dar nu înțelegeam ce anume. Nu a fost greu să deslușesc misterul. Coada era formată de credincioșii care doreau să ajungă la Părintele Calistrat pentru sfat, un acatist, etc. Din ce am înțeles, se stau cu orele la rând pentru a ajunge la părinte, așadar nu am reușit să „facem cunoștință”. Mama s-a dus totuși la unul dintre călugării aflați în paraclis pentru a da spre citire un pomelnic.
Am reușit oarecum să ma strecor prin marea de oameni și să fac câteva fotografii bisericii și am și filmat un pic. La întoarcere, ne-am oprit la magazinul bisericesc de unde ne-am achiziționat, un magnet și o broșură. Din broșură am aflat că paraclisul este și el nou, fiind construit în anul 1996 și că aici se țin slujbele mai mici.
Biserica mare a mănăstiri s-a construit la un an după paraclis și este inspirată de stilul bisericilor moldovenești din secolul al XV-lea. Hramul noii biserici este sărbătoarea „Sf. Apostol și Evanghelist Ioan”. Lăcașul de cult a fost sfințit la data de 23 mai 1999 de către mitropolitul Moldovei și Bucovinei de la acea vreme, Daniel Ciobotea, actual patriarh al României. Biserica este construită din din cărămidă, în forma de cruce, cu lungimea de 25 de metri și lățimea de 7 metri, iar în zona absidelor de 11 metri. Structura de rezistenta este din stâlpi de beton. Altarul este luminat de o fereastra la est.
Ne-am promis ca vom reveni, este un loc sfânt care te cheamă la el. La plecare am mai trecut de-un hop, să ne strecurăm prin puhoiul de oameni coborați din autocare.
Scurt istoric
Mănăstirea Vlădiceni este o mănăstire de călugări amplasată la marginea Iașului, în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomești), pe locul numit în cronici „Poiana Vlădicăi”.
Potrivit tradiției locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru cel Bun și mitropolitul Iosif Mușat au întâmpinat la marginea Iașului, în locul unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită „Poiana Vlădicăi”, denumire existentă și în cronici. Din acest motiv, după câțiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul.
Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a Schitului Vlădiceni, spre cinstirea Sf. Apostol și Evanghelist Ioan. Între ctitorii de atunci, se numără și Arhimandritul Teodosie Șoriceanu și câțiva călugări atoniți. Opt ani mai târziu, în anul 1918, biserica a fost distrusă în întregime în urma exploziei unui depozit de muniții din apropiere.
În anul 1992, a fost inițiată refacerea Mănăstirii, din inițiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei și cu purtarea de grijă a episcopului-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Calinic Dumitriu Botoșăneanul. PS Calinic s-a ocupat personal de întocmirea formalităților în vederea obținerii aprobărilor necesare. Sfântul Sinod al BOR a aprobat înființarea mănăstirii și, în anul 1995, locul unde se va construi biserica a fost sfințit de IPS Daniel. Primul stareț a fost numit în anul 1995 protosinghelul Meletie Cucoară. Parțial informații: wikipedia
