Ca în multe alte duminici din vara lui 2022, ne-am hotărât să explorăm noi locuri turistice din țara noastră. Mama își dorea să viziteze Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și am pus-o pe lista obiectivelor noastre. Am plecat la drum, ne-am concentrat pe calea dreaptă și am traversat țara cu mașina, făcând diverse popasuri marcate de șoseaua principală.
Mănăstirea Brâncoveanu se află la poalele Munților Făgăraș, în apropierea satului Sâmbăta de Sus și este ctitorită de Constantin Brâncoveanu. Domnitorul a avut grijă să se finanțeze corespunzător construirea unei biserici din piatră și cărămidă. Lucrările au durat 11 ani, (1696-1707).
Ajunși în fața mănăstirii, am putut observa turnul clopotniță integrat în celelalte clădiri: stăreția la stânga, iar în dreapta un magazin cu obiecte bisericești. În drumul nostru spre intrarea în curtea mănăstirii am trecut pe lângă o clădire impunătoare pe care care scrie ”Academia Sâmbăta – spiritualitate, cultură, artă, știință”. Aici sunt găzduite diferite manifestări pe teme religioase sau culturale, dar funcționează și în regim de casă de oaspeți.
Cum a decurs vizita
Noi am intrat pe latura de vest și la plecare am ieșit pe sub turn. Ne doream sa cunoaștem mănăstirea din toate unghiurile pentru a vedea păstrarea arhitecturii tradițiilor și a istoriei pe care aceasta le mărturisește.
Tot peisajul care înconjoară mănăstirea este superb. Peluza de un verde țipător și florile multicolore ies în evidență în contrastul cu albastrul de stâncă al Munților Făgăraș. Atât de îngrijită era curtea mănăstirii că nu-ți venea să crezi ca te afli în incinta unui lăcaș sfânt. Odată ce am făcut turul complet al mănăstirii, am decis sa mergem spre interiorul ei. Ne-am oprit la fiecare unghi posibil, iar eu am început să fotografiez și să filmez arhitectura mănăstirii. La fiecare pas am putut observa detaliile sale artistice.
Prima oprire de pe latura de vest a fost la bustul domnitorului Constantin Brâncoveanu. În dreptul bustului este o placă de marmură pe care scrie: Sfântul voievod martir Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești între anii 1688 și 1714, este înmormântat la Biserica ”Sfântul Gheorghe” din București.
Înainte de a intra în curtea mănăstirii, am ținut un moment de reculegere la mormintele unor ctitori ai mănăstirii: Mitropolitul Nicolae Bălan și Mitropolitul Antonie Plămădeală. Mormintele lor se află lângă bustul marelui domnitor. În timp ce eram în dreptul mormintelor, două doamne spuneau că între 1940-1944 părintele Arsenie Boca a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu. Știam că și-a petrecut primii ani de călugărie aici, însă nu știam că a fost stareț, spre rușinea mea.
Pășind pe curtea mănăstirii m-a impresionat în mod special biserica mănăstirii, un edificiu superb ce respectă stilul brâncovenesc apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea Este o biserică cu adevărat impresionantă și nenumăratele sale ornamente sacre sunt „fabricate” cu o strălucire aparte care o fac să fie unicată. Ceea ce se simte cu adevărat la intrarea în biserică este liniștea înmiresmată.
Acolo am putut vedea portretul Regelui Mihai I, unul dintre ctitorii mănăstirii. În primii ani de comunism în România, portretul regelui fusese acoperit cu un strat de var. După căderea comunismului, portretul regelui a fost din nou vizibil.
Înainte de a ieși din curtea mănăstirii, am admirat paraclisul din lemn sculptat și apoi m-am oprit la fântâna care poartă numele „Izvorul Tămăduirii”. Este cea mai veche piesă din incinta mănăstirii, atestată documentar din sec. al XVI-lea. Mi-a atras atenția frumusețea baldachinului sculptat în lemn de stejar ce înconjoară fântâna.
La ieșirea din curtea mănăstirii, am fost plăcut impresionată că în picturile murale de sub gangul clopotniței apar și chipurile martirilor brâncoveni, dar și o inscripție despre construirea mânăstirii. Înainte de a părăsi curtea m-am întors către biserica mare promițându-mi că voi mai reveni aici.
A fost o experiență interesantă și plină de învățăminte pentru noi. Am văzut cu adevărat cum istoria și cultura unei biserici poate să se îmbine și să se manifeste în toate aspectele ei. În plus, am reușit să ne relaxăm și să ne bucurăm de peisajul prețios înconjurător. Simt că acest loc mă cheamă să revin.
În concluzie, vizita la Mănăstirea Brâncoveanu a fost o experiență educațională și spirituală. Ne-a oferit oportunitatea de a ne conecta și aprofunda cunoștințele despre cultura și istoria acestui lăcaș, asigurându-ne totodată o zi de relaxare și destindere în contact cu natura.
Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați și inserați vizibil link-ul articolului.
[…] ce am plecat de la Mănăstirea Brâncoveanu, următorul nostru popas a fost un loc foarte frumos, desprins parca din poveștile copilăriei […]