Oamenii rănesc deoarece frustrarea pe care o au îi face să devină agresivi. Îi doare pentru că sunt afectați. Ei „mușcă” pe alții, dar de fapt se „mușcă” pe sine și se rănesc.
M-am hotărât să scriu acest articol după o discuție avută cu o prietenă virtuală despre intriga celor din jur, despre cum a fost „atinsă” de răutatea și ambiția lor, doar pentru a-și atinge scopul. Mulți dintre noi am trecut prin așa ceva, mai mult sau mai puțin.
În articolul meu, nu vreau să mă refer la oamenii care sunt mai puțin educați, ci doar la cei oameni care fac rău din plăcere sau din egoism. Nu înțeleg de ce acești oameni exista pe pământ.
Chiar trebuie să existe acești oameni?
Cred că este o întrebare foarte importantă și că trebuie să vorbim despre asta, însă doar un psihiatru sau un psiholog ne poate răspunde la acesta întrebare.
Din ce mi-am dat eu seama există oameni cruzi deghizați ca oameni buni. Sunt ființe care dăunează, atacă prin intermediul unui șantaj emoțional, bazat pe frică, agresiune și vină.
Am observat că atunci când o persoană care se confruntă adevărul lui despre ceva, le este frică și se înfurie pe persoanele din jurul lor, apelând la intrigă distrugându-le imaginea.
Unii dintre acești adulți răi au fost copii abandonați și / sau abuzați, care se simțeau neajutorați și lipsiți de afecțiune. Acum fiind adulți, îi face să creadă, în mod greșit, că au un anumit control asupra vieții. Ei cred că vor fi răsplătiți pentru bunătatea lor și că acest lucru îi va proteja de rău. Doar că protejând pe unii fac rău altora, voit sau nevoit.
De ceva timp militez ca oamenii sa devină mai umani, să uite de intrigi și răutate. Am învățat de ceva timp sa fiu tolerantă, sa ignor invidia și răutatea. Aș vrea să fim mai mulți, chiar mi-as dori acest lucru.
Oamenii rai, sunt acei oameni care nu iubesc. De ce nu iubesc? Fiindca nu se pot iubi nici pe ei insisi.