Astăzi am primit cea mai mare provocare, de la blog neobișnuit, blog Dodo Pizza. Ei bine, provocarea a fost pentru mai mulți bloggeri care participă la un concurs, nu numai pentru mine. Recunosc că la început acest subiect îmi părea imposibil de scris, chiar am vrut să renunț la competiție. Dar acum îmi dau seama că aveam nevoie de această provocare pentru a mă cunoaște mai bine pe mine însumi.
O poveste normala pentru mine, dar neobișnuită pentru alții
Sunt o tipă normală și obișnuită. Am o slujbă normală, o viață normală. Chiar și numele meu este atât de comun încât trece neobservat de oricine. Dar nici asta nu contează. Nu sunt recunoscută de nimeni în mod special, nu am făcut nimic special care atrage atenția oamenilor asupra mea. Vreau să spun că, așa este viața mea. Nu am cautat niciodată să fiu observată de cineva. Așa că am crezut că sunt eu, dar în realitate m-am luptat pentru fericirea oamenilor din jurul meu. Foarte mult timp m-am păcălit crezând că fericirea înseamnă să mănânci într-o pizzerie neobișnuită. Dar în curând am aflat că nu numai acest lucru e fericirea. Fericirea înseamnă viața. La rândul ei viața este acea șansă de a împărți cu alții lucruri extraordinare, misterioase, aberante, uimitoare, uneori înspăimântătoare, plăcut surprinzătoare, etc.
Fericirea pe care nu am avut-o niciodată, am vrut să îi învăț pe alții care o au sa o aprecieze. Mi-am dorit foarte mult sș dau altora această șansă de a o avea. Aceasta este provocarea vieții mele, a da altora ceea ce eu nu am avut. Nu pot să le ofer lucruri materiale, ci o prietenie sinceră și să-i ajut să le fie bine, să nu fie triști, să nu sufere, să nu simtă lipsa iubirii. Nu caut sa obțin ceva, nu caut vise deșarte, caut sa le fiu aproape. Aș vrea să inițiez pe mai mulți să facă acest lucru. Acest lucru valorează mai mult decât orice pe lume. Recunosc că nu aș fi scris niciodată despre acest lucru dacă provocarea nu venea de la blog Dodo Pizza.
Nu sunt nebună, nu scriu pentru a impresiona, asta sunt eu. Nu uitați că există oameni care adesea întrebați „Sper că sunteți fericiți”. Dacă există ceva care ne caracterizează pe fiecare dintre noi, că suntem cei care caută fericirea. Cătam fericirea în cele mai mici lucruri, ne hrănim cu vise, construim speranțe și construim așteptări. Dumnezeu ne-a lăsat pe pământ să fim fericiți, nu se să ne dușmănim.
Cine sunt oamenii fericiți?
Sunt cei care se bucură în bunăstarea altora și pune preț pe bunele intenții. Sărbătorind fericirea altora este schimbul de cunoștințe și de a menține acest echilibru interior. O simplă bucurie de a trăi și a ne bucura de frumusețea vieții în sine ne face să ne simțim vii pe interior.
Să nu uitam că sunt și oameni care văd fericirea în a face pe alți oameni nefericiți. Fericirea lor e efemeră, nu le aduce satisfacție și ca să-și satisfacă fericirea vor dori sa facă rău mai mult și mai mult, asemenea unui drog care distruge consumatorul.
Fiecare este liber să judece pozitiv sau negativ ceea ce fac. Dar eu sunt eu, nu mă pot schimba. Prea mulți oameni sunt nemulțumiți. Învață să fii fericit!
Acest articol este o poveste reala scris exclusiv pentru Spring Superblog 2019
