Ieri, ca parte a proiectului meu „Pe urmele credinței”, am vizitat Mănăstirea Buciumeni, aflata în comuna cu același nume din județul Galați. Am auzit despre această mănăstire pentru prima dată de la o mătușă și eram interesată să o vizitez. Inițial, planul era să vizităm o mănăstire din Vrancea, dar, ca întotdeauna, planul făcut seara nu se potrivește cu cel făcut dimineața.
Nu vă voi spun că iar era sa ne rătăcim, ni s-a întâmplat să nu vedem indicatorul care duce la mănăstire. La faza asta, un bun prieten, Cosmin, blogger ca și mine, va râde de mine când va citi aceste rânduri. El este mai renumit pentru rătăcirile lui în călătoriile pe care le face.
În sfârșit ajungem la Mănăstirea Buciumeni unde găsim raiul pe pământ, într-o pădure de tei. Ochii noștri se roteau în toate parțile pentru a nu pierde frumusețile locului. După un tur prin curtea mănăstirii, ne-am îndreptat spre Sfântul Altar din pădure, despre care se spune că a fost ridicat de acest urmaș al Voievodului Ștefan cel Mare.
Acolo, în pădure la Sfântul Altar, erau mulți oameni din toate colturile țării ascultând Sfânta Liturghie. Este un sentiment plăcut să fii acolo. Ce am trăit a fost o experiență unică pentru mine, pentru că nu am participat la o astfel de Liturghie și am simțit că eram în fața lui Dumnezeu. 
Istoric
Se spune că primele forme de viață monahală au apărut la sfârșitul secolului al XVI-lea. În anul 1718 a fost construită prima biserică cu hramul „Sfântul Nicolae” și a fost sfințită de Episcopul Sava al Romanului.În 1750 schitul a fost desființat, biserica a fost demontată, încărcată și dusă în părțile Bacăului unde a fost reconstruită. În 1925, biserica va fi parțial distrusă de un incendiu, dar va fi restaurată în același stil.
Deși mănăstirea a fost desființată în 1860, prin decret regal, au rămas câteva maici pentru a avea grijă de ceea ce a rămas.
Biserica a fost din nou restaurată între 1958-1959 după cutremurul din 1940. Datorită regimului comunist, după 1960 în mănăstire au mai rămas doar câteva maici care au trăit în condiții foarte dificile. Ca toate mănăstirile, după 1990 și Mănăstirea Buciumeni revine la viață.
Manastirea e foarte frumoasa si daca ajung in Galati o sa ma duc sa o vad cu ochii mei.
E aproape de mine, dar a trecut ceva timp de cand am vizitat-o ultima data. E intradevar, un loc minunat.
Pare un loc extraordinar iar Manastirea este si mai frumoasa! Citind,mi-am imaginat ca sunt acolo, desi in minte, imaginile se derulau din vizita mea la o alta manastire la fel de minunata!
Multumesc pentru ca m-ai facut partasa acestui drum si ganduri!
Foarte frumos locul! Am fost o singura data in Galati usor pe fuga, dar data viitoare sper sa raman mai multe zile sa ajung si aici.
Nu sunt o fanatica credincioada, dar cand am ocazia sa vizitez o manastire , nu ezt sa o fac. Evidet imi las impresile pe blog
Ce frumos pare acolo! Uite ca stau in Galati de 4 ani, dar nu stiam de locul asta.
Este aproape de Tecuci
Chiar daca sunt din Galati, recunosc ca nu i-am trecut pragul pragul pana acum