Mănăstirea Vladimirești se află în comuna Tudor Vladimirescu, aproximativ la jumătatea distanței dintre Galați și Tecuci. Prima dată când am vizitat această mănăstire a fost în 2019 în timpul unei pelerinaj în județul Galați, iar în 2019 am vrut să o revăd. Plănuisem să vizităm faleza orașului Galați și cu această ocazie am făcut o „escapadă” și la Mănăstirea Vladimirești.
Ajunși la mănăstire descoperim o generoasă parcare, asfaltată și marcată. Acolo, pe lângă pomii fructiferi și vița de vie, găsim și un frumos iaz. Poarta de intrare în mănăstire mi-a atras atenția pentru că este tipică Maramureșului, ceva similar am văzut în Mănăstirea Secu. Intrarea se face sub clopotniță. Când am intrat în curtea mănăstirii, am fost uimiți de multitudinea de flori și aranjamente din plante care împodobesc întregul spațiu. Chiliile măicuțelor aduc aminte de Mănăstirile Văratec și Agapia. Vladimirești este mănăstirea cu cele mai numeroase obști de măicuțe, aproximativ 200.
În partea dreaptă este Altarul de vară, care adăpostește o cruce din marmură neagră cu imaginea Maicii Domnului îngenuncheată în rugăciune, iar în spatele altarului e află mormântul “Arhimandritului Visarion Nicolau”, care a decedat în anul 1943, iar în partea opusă se afla mormântul fondatoarei mănăstiri “Maică Stareţă Stavrofora Veronica Gurău”, care a decedat în anul 2005.
Construcția Mănăstirii Vladimirești a început în anul 1938 in urma vedeniilor avute de Lica – Vasilica Barbu Gurău, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareța și stavrofora mănăstirii. Biserica mare a fost înălțată între anii 1941 și 1943, este în formă de cruce, în stil moldovenesc, și are hramul Adormirea Maicii Domnului. În interiorul bisericii găsim icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni cu trei mâini.
În Mănăstirea Vladimirești există un muzeu care are 106 icoane antice valoroase, din sec XVIII-XIX. Tot aici este păstrată crucea de lemn cu care a fost marcat locul viziunii dumnezeiești, precum și o icoană a Maicii Domnului lăsată maicii starețe de mama sa aflată pe patul de moarte.
Mănăstirea Vladimirești deține ateliere de pictură, sculptură de rame și mobilier bisericesc, de înrămat icoane, croitorie, broderie, tricotaje, flori artificiale și covoare.
Am plecat de acolo cu sufletul împăcat, revederea acestei mănăstiri mi-a bucurat sufletul și mintea.
Scurt istoric al mănăstirii
Construcția Mănăstirii Vladimirești a început în anul 1938 în urma vedeniilor avute de sora Lica – Vasilica Barbu Gurau, care mai apoi a devenit maica Veronica, stareța și stavrofora acestei mănăstiri.
Într-un lan de porumb ce aparținea familiei (mamei și unchiului Ionica Barbu din comuna Tudor Vladimirescu), ea a văzut o lumina coborând din cer. Mântuitorul prezent în acea lumina, însemnând locul cu o flacăra ce a căzut pe pământ, i-a spus sa construiască o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pe locul primei vedenii dumnezeiești a fost așezată o cruce de lemn (aflată astăzi în muzeu).
Condusă de o mare credință în Dumnezeu și Maica Domnului, deși avea numai 16 ani, sora Lica a început mai întâi ridicarea bisericii mici. Ctitorul paraclisului a fost arhimandritul Visarion Nicolau care a finanțat construcția și care a dus-o la Părintele Patriarh Nicodim Munteanu pentru a primi binecuvântarea pentru începerea construirii mănăstirii. Arhitectul Ion Berechet face planul având ca model mănăstirea romanească Prodromu de pe muntele Athos.
Sursa parțial informații: Creștin ortodox
