Pe urmele credinței în Neamț: Mănăstirea Agapia

2

După ce am vizitat Mănăstirea Văratec, următoarea noastră mănăstire din plan al pelerinajului de o zi, a fost Mănăstirea Agapia. Vă asigur că a meritat să fie vizitată. Prima vizită la această mănăstire ca și la multe altele din județul Neamț a fost făcută în anul 2005 și pot spune că este o mănăstire ce a inflorit la propriu și la figurat. Este la fel de frumoasă și găzduiește aproximativ 400 de călugărițe, fiind a doua după Văratec ca număr de populație. Zidurile pe doua niveluri care practic formează un zid de protecție în jurul mănăstirii te duce cu gândul la o fortăreață.

A fost fondată de voievodul Moldovei, Petru Șchiopu. Are hramul Sfinților Apostoli Mihail și Gavriil și este strâns legata de istoria schitului Agapia Veche. Numele mănăstirii vine de la călugărul Agapie, retras aici de la mănăstirea Neamț, iar frescele din interiorul bisericii au fost pictate de Nicolae Grigorescu. Din 2004, mănăstirea Agapia este declarată Monument Istoric.

Când am intrat în curtea mănăstirii florile multicolore ne-au cucerit instant. Am numit acest loc sfânt: „Flori de Agapia”, deoarece este este o desfătare pentru ochi și pentru suflet. Superbele flori pot fi văzute în jurul mănăstirii, în spații special amenajate, sau în ghivecele imense așezate pe treptele clădirilor atent îngrijite de măicuțe.

Lăcașul sfânt adăpostește numeroase chilii și tot aici este adăpostit și muzeul mănăstirii. Ulterior am aflat că muzeul mănăstirii s-a născut în jurul anului 1927, fiind, în același timp, primul muzeu de acest gen din Moldova și deține o impresionantă colecție de artă medievală și religioasă. Una dintre sălile muzeului a fost închinată creației lui marelui pictor Nicolae Grigorescu.

Tot în zonă am putut vizita și Casa memorială „Alexandru Vlahuță” care se află în spatele mănăstirii și care datează din 1885. A fost transformată în muzeu memorial în anul 1966.

Am vrut să ne bucuram cât mai mult de frumusețea și căldura Mănăstirii Agapia, dar ca de obicei eram în contra timp.

Scurtă istorie a mănăstirii

Mănăstirea Agapia (denumită și Mănăstirea Agapia Nouă pentru diferențiere de Schitul Agapia Veche) este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată pe valea pârâului Agapia, la o distanță de 9 km de orașul Târgu Neamț. Ea se află amplasată în mijlocul unei păduri, la o distanță de 3 km de satul Agapia (județul Neamț).

A fost construită între anii 1641-1643. Arhitectura bisericii nu are un stil specific. Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a avut obște de călugări. În anul 1803, dorind să înființeze un Seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca cele vreo 50 de maici de la Socola să se mute la Mănăstirea Agapia.

Între anii 1961-1965, Mitropolia Moldovei și Sucevei a efectuat lucrări ample de consolidare, protecție și renovare a bisericii și a clădirilor din jurul ei. Atunci s-a reparat șarpanta din lemn a bisericii mari și s-a înlocuit învelitoarea cu tablă din cupru. Paraclisul Nașterea Maicii Domnului a fost pictat în frescă în 1968-1969.

Mănăstirea Agapia este situată pe valea pârâului Agapia, fiind străjuită de dealurile Muncelu, Ciungi, Bogoslov și Dealul Crucii. Complexul mănăstiresc cuprinde bisericile „Sf. Voievozi”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Sf. Ioan Bogoslovul” și paraclisul „Sf. Nicolae”, clădirile de incintă și satul mănăstiresc alcătuit din 141 de case monument istoric, între case și Casa memorială „Alsxandru Vlahuță”. Ansamblul mănăstirii Agapia are o suprafață de peste 50 ha, din care 35 ha curți și clădiri.

Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați şi inserați vizibil link-ul articolului

2 COMENTARII

Lasă un răspuns