După ce am vizitat Mănăstirea Dobrovăț ne-am hotărât să „cucerim” încă o mănăstire din județul Iași, așa ca ne-am îndreptat spre Mănăstirea Hadâmbu. Spre mănăstire este un drum puțin circulat și așa că am ajuns destul de ușor la destinație. Despre Mănăstirea Hadâmbu aflasem de la mama mea, ea își dorea foarte mult să ajungă acolo și asta datorită minunilor petrecute acolo ce au ajuns în presă.
Aici am găsit o parcare generoasă ca mărime, cu o fântână și o troiță ce parcă ne urează bun venit. Mănăstirea Hadâmbu este situată între dealuri și păduri întinse, pe drumul comunal ce trece prin satul Schitu Hadâmbu. Mănăstirea este considerată una dintre cele mai frumoase mănăstiri din zona Iașilor.
Complexul monahal este unul fortificat, cu diverse amenajări defensive, reprezentative pentru arhitectura moldovenească a vremii. Zidurile sunt groase, durate din piatră, având la colțuri turnuri de apărare, așa cum se construiau cetățile odinioară, când năvălirile turcilor sau tătarilor erau destul de dese.
În curtea dreptunghiulară găsim un agheasmatar și câteva mici anexe, iar într-un colț al acestuia, într-unul dintre turnurile de apărare, mai precis cel din noua biserică, există un loc de rugăciune cu icoana Sfântului Ioan Botezătorul unde pot fi aprinse lumânări. Curtea este plina de trandafiri vara, flori și arbuști, bănci pe care te poți recerea, o fântâna cu apa rece ca gheața ,un colț amenajat cu o fântână arteziana și scaune de piatra.
Intrarea în curtea vechii mănăstiri se face sub un turn care are și rol de clopotniță, care pe timpuri avea și rol de turn de apărare. Am intrat în biserică să ne rugam sfintei icoane făcătoare de minuni, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, apoi am revenit în curtea bisericii vechi și ne-am îndreptat spre ieșirea de pe partea de răsărit, însă înainte de a mă îndrepta spre curte am intrat puțin și în muzeul mănăstirii. Muzeul se află la demisolul zidului de incintă, în partea dreaptă a intrării de sub turnul clopotniței. Când am ieșit în curte am auzit vorbindu-se că Hadâmbu este o mănăstire ce a reușit să se dezvolte impresionant într-una dintre cele mai sărace zone din județ.
Pe unul dintre pereții mănăstirii este expusă ca într-o pictură, istoria așezării. Aflăm că mănăstirea are o istorie de peste 350 de ani: a fost fondată în 1659 de boierul grec Iani Hadâmbu și deservită de călugării greci până la secularizarea averilor monahale realizate de Alexandru Ioan Cuza în 1863. Apoi, locul a fost complet abandonat până în 1937, când la inițiativa ieromonahului Iov Mazilu și cu sprijinul Patriarhului de atunci al BOR, Miron Cristea, s-a început o amplă lucrare de renovare și restaurare a vieții monahale, populând locul cu călugări români.
În partea stângă imediat cum intrăm se află noua biserică, sfințită în 2008, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Este o construcție în stil tradițional moldovenesc, cu un singur turn, care găzduiește la subsol și o capelă dedicată „Sfântului Ierarh Nicolae”. Ceremoniile religioase se țin acolo, mai ales în timpul iernii, când din motive de economie a gospodăriei, biserica este rareori încălzită.
De asemenea în curtea mănăstirii este și un magazin cu suveniruri, dar și un magazin cu produse lactate, miere, vin etc.
Am plecat de acolo încărcați de energie pozitiva cu speranța ca vom reveni.
Scurt istoric al mănăstirii
Mănăstirea Hadâmbu este o mănăstire ortodoxă din România, întemeiată de boierul grec Iani Hadâmbul în anul 1659 în satul Schitu Hadâmbului, comuna Mironeasa (județul Iași). Mănăstirea se află la o distanță de 30 de kilometri de municipiul Iași.
După unele documente domnești, voievodul Gheorghe Ghica (1658-1659) i-a dăruit în februarie 1659 boierului grec Iani Hadâmbul, fost chelar, un loc „în pădurea Iașilor, la Dealul Mare”, pentru a construi o biserică cu hramul „Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu”. Un apropiat al domniei, boierul avea câteva moșii în județele Iași și Vaslui, numai în Iași având 22 dughene, locuri de case, pivnițe de piatră pe Ulița Mare, case în Târgul vechi de jos.
Boierul Iani Hadâmbu a zidit această biserică pe locul unui schit mai vechi, cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”. Acest lucru reiese și din pisania veche în care se spune că Iani Hadâmbul a reînnoit o biserică, numai anumite părți din zidărie fiind construite din nou.
Deasupra ușii de la intrarea în biserică se află o pisanie în limba slavonă, dăltuită în piatră, cu următorul conținut: „Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, a înnoit și făcut această biserică dumnealui Iani Hadâmbul, în Codrii Iașilor, la Dealul Mare, unde este hramul Nașterii Precistei și Născătoarei de Dumnezeu, în zilele lui Io Ghiorghe Ghica Voievod, în anul 7168 (1659), septembrie 8”.
Mănăstirea care s-a numit „Hadâmbu”, după numele ctitorului ei, este un complex monastic fortificat, defensiv, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt construite din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, din cauza acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile. Ansamblul mănăstiresc vechi cuprindea biserica, stăreția veche, zidul de incintă (cu trei turnulețe de colt rotunde) și turnul-clopotniță prin care se face intrarea în incintă.
Dacă doriți să faceți o vizită virtuală la Mănăstirea Hadâmbu o puteți face accesând clipul de mai jos.
[…] ce am plecat de la Mănăstirea Hadâmbu, am decis să cucerim măcar parțial „Ținutul Mănăstirilor Suceava”, așa cum este scris la […]