Pe urmele credinței în Suceava: Mănăstirea Voroneț

3

De la Mănăstirea Sfântul Mina ne-am îndreptat către Gura Humorului și când am ajuns acolo am văzut un indicator către Mănăstirea Voroneț. Evident că nu am ratat ocazia de a vizita această bijuterie arhitecturală.

Am ajuns în fața zidului care înconjoară mănăstirea, îndrumați de un indicator care ne-a dus la poarta mănăstirii. Poarta mănăstirii se află sub clopotniță. Ce nu mi-a plăcut acolo au fost acele tarabe ce nu erau ale mănăstirii, ci a unor comercianți. Mi-a adus aminte de Biblie, atunci când Iisus era revoltat de comercianții din templu.

Biserica mănăstirii Voroneț, a fost ridicată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, în anul 1488, în numai trei luni și trei săptămâni, între 26 mai și 14 septembrie.

Am intrat în curtea mănăstirii apoi ne-am îndreptat spre biserică și i-am admirat frumusețea exterioară cu ale sale freşce în care odinioară domina culoarea albastru de Voroneţ. Din păcate albastru de Voroneț va rămâne, amintire, curând.

Pentru cei care nu știu, Mănăstirea Voroneţ este numită ˝Capela Sixtină a orientului˝. Pictura ˝Judecăţii˝ ocupă tot peretele de vest al bisericii. În alte picturi de pe faţadă sunt reprezentate şcene din viaţa unor sfinţi, sf. Gheorghe omorând balaurul, Sf. Nicolae împârţind daruri, dar şi alţi sfinţi. Mai sunt reprezentate şi şcene cu arborele genealogic al Mântuitorului. Pe coloanele exterioare sunt pictate feţele a marilor filozofi Aristotel şi Platon.

Nu am putut să ratăm sa nu intrăm și în biserică. Pridvorul a fost adăugat în timpul domniei lui Petru Rareş. Aici se poate vedea pictată figura sfântului Ilie. Pe un perete este pictat un calendar ortodox. Tot în pridvor avem ocazia de a vedea forma inițială a bisericii redată într-un tablou. Biserica îniţială construită de Ştefan cel Mare a suferit unele modificări în timpul mitropolitului Grigorie Roşca. Mitropolitul a fost cel care s-a ocupat de cea ce se vede astăzi pe exteriorul bisericii. În interiorul bisericii găsim și câteva picturi ce încă datează de pe vremea lui Ștefan cel Mare.

În pronaos se află, străjuit de o candela aprinsă, mormântul Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, ce a fost primul stareț al Mănăstirii. Biserica mănăstirii Voroneț este inclusă în patrimoniul mondial UNESCO.

Am ieșit din biserica ne-am îndreptat către un grup de oameni unde o măicuță le spunea despre istoria mănăstirii și ce simbolizează fiecare pictură în parte. Am aflat că Biserica Mănăstirii Voroneț este considerată corabie din piatră, plină de gratie, simplitate și farmec. Frescele de pe pereţii exteriori, realizate la numai un an de la moartea lui Petru Rareş, aparţin de drept epocii acestui domnitor (alături de cele de la Probota, Humor, Moldoviţa şi Arbore). Faţadele pridvorului sunt utilizate pentru reprezentarea unor teme de care Mitropolitul Grigorie Roşca se ataşase în mod special: spre sud, Viaţa Sfântului Nicolae şi a Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pe contrafort Sfântul Gheorghe omorând balaurul, spre nord Vămile văzduhului, o temă escatologică frecventă la clădirile monahale.

Scurt istoric al mănăstirii

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.

Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se afla o biserică de lemn. Când lucrările de construcție se apropiau de final, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, moșia Știlbicani. Odată cu încheierea construcției biserica a preluat vechiul hram al „Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”.

Încă de pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de credință și cultură din Moldova medievală. Se consideră că apariția monahului Daniil la Voroneț după o perioadă de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai un impuls vieții monahale din acest lăcaș dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă.

Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu care dăruiesc sau confirmă anumite donații către mănăstire. Deseori aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte sărbători religioase.

Dacă doriți să faceți o vizită virtuală la Mănăstirea Voroneț, o puteți face accesând link-ul videoclipului.

Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați și inserați vizibil link-ul articolului

3 COMENTARII

Dă-i un răspuns lui Pe urmele credintei in Suceava: Mănăstirea Sihăstria Rarăului Anulează răspunsul