Solidaritatea este una dintre principalele valori ale umanității care se pare că este undeva pierdută pe drum, este o valoare umană care uneori poate fi retrogradată pe plan secundar atunci când ne cufundăm în rutina noastră zilnică. Valorile ființei umane sunt idei care alcătuiesc o etică și o morală împărtășite de o mare parte a culturilor care există pe acest pământ.
Se pare că omenia pierde urma solidarității, nu mai spun de români. Sprijin, solidaritate, ajutor reciproc sunt importante în aceste vremuri în care nu știm ce ne aduce ziua de mâine. Solidaritatea a devenit foarte vulnerabilă! Vulnerabilitatea este condiționată de factori care dăunează ființei umane, ancorate în fragilitate. Mulți folosesc problemele ca scuză pentru a nu fi mai susținător față de ceilalți. Muncă, oboseală, lipsa de timp a devenit cea mai comodă scuză.
Solidaritatea este să știi cum să te comporți cu oamenii, este un act social și se referă, de asemenea, la coeziune sau la legături sociale care unesc membrii unei societăți între ei.
Respectarea părerilor diferite decât a ta – Solidaritate în opinie
Nu neg că îmi place să percep acceptarea ideilor mele și să simt aprobarea a ceea ce spun, dar în realitate nu învăț mare lucru din asta. Cu toate acestea, mi s-a întâmplat adesea să am o altă părere decât a altei persoane, dar nu a fost o tragedie. Dimpotrivă, ne-am respectat opiniile și totul a mers bine.
Mulți au percepția că critica este dăunătoare. Ei îl văd ca pe un afront și îl califică automat ca pe o acțiune rău intenționată. Cei care o văd așa sunt foarte mulți. Se întâmplă să am o altă opinie pe o postare pe Facebook a altcuiva. Pur și simplu mi-am spus părerea la postare, fără să spună nimic despre persoana care a postat. Persoana m-a atacat într-un mesaj că am ceva cu ea, i-am explicat că nu și totul părea bine. La un moment dat, s-a întors cu atacuri la adresa mea cum că am ceva cu ea. De fapt, acea persoană avea ceva cu persoanele care nu erau de acord cu opinia sa și câuta doar pe cei care să o susțină. Acești oameni nu își părăsesc zona de confort pentru nimic în lume!
Acum mă întreb, trăim sau nu într-o lume liberă? Dacă suntem de acord cu unii, suntem dușmani ai altora? Acest lucru nu mi se pare ok!
Ce anume face societatea să fie din ce în ce mai individualistă?
Individualismul poate fi definit ca tendința de a gândi și de a acționa după propriile criterii ale subiectului, cu independență totală față de determinările sociale, externe persoanei sale. Se pare că individualismul a devenit un fenomen în care oamenii devin mai independenți și mai puțin condiționați de legături de familie, datorie sau conformitate.
De ceva timp oamenii nu mai cooperează între ei, nu se mai ajută reciproc. Chiar și atunci când li se oferă cea mai mică oportunitate, devin egoiști, mai ales dacă își pot crește profiturile prin trădare și minciuni. X se întâmplă să aibă o afacere înfloritoare și apare Y, care prin șmecherii, atrage clientela lui X. În categoria opusă (colectivism), X și Y se ajută reciproc, se sprijină și atrag astfel mai mulți clienți. Din acest motiv, individualismul este adesea asociat cu egoismul. E bine ca societatea să fie individualistă, până într-un anumit punct.
Dragi cititori să fim solidari, nu egoiști! Eu cam atât am avut de spus!
