Pe Simona Schwab, autoarea blogului Dragi Femei… am descoperit-o pe un grup pe Facebook și am început să vorbim despre bloguri. După ce ne-am prezentat fiecare blogul, am descoperit că avem multe lucruri în comun, abordăm subiecte similare pe blog, chiar și exprimarea este foarte asemănătoare.
Simona se prezintă ca fiind soție, mamă cu normă întreagă a șase copii și a absolvit facultatea de engleză-franceză. Eu una o numesc o eroină. Fiecare dintre noi avem câte ceva de învățat de la Simona. Pe blogul ei găsim tot ce interesează pe o femeie: articole interesante și informative despre frumusețe, sănătate, casă, familie, proiecte de bricolaj etc.
Acum o las pe ea să vă cucerească, la fel cum m-a cucerit și pe mine. Mulțumesc Simona că ai acceptat să-mi fii oaspete!
Bună, eu sunt Simona! Îmi pare bine de cunoștință!
Vă invit într-o călătorie virtuală pe urmele lui Ștefan cel Mare, mai precis locul copilăriei domnitorului moldovean.
Unul dintre lucrurile de care sunt mândră și recunoscătoare este faptul că m-am născut pe plaiurile unde s-a născut și a copilărit Ștefan cel Mare, și anume în Onești. La o aruncătură de băț de centrul orașului este cartierul Borzești, locul unde am aflat toți (din manualul claselor primare) că prietenul lui Ștefăniță (Gheorghe) a fost ucis de tătari, legat fiind de un stejar. Se spune că, după prima bătălie câștigată de Ștefan în fața tătarilor, fiul hanului ar fi fost dus la Borzești și spânzurat de același stejar, că răzbunare pentru moartea micului Gheorghe.
Așa se face că, mergând într-o vizită la părinți (care locuiesc în continuare în Onești), mi-am luat copiii și am plecat să le arăt și lor faimosul stejar din Borzești. E adevărat că săracul stejar nu mai e intact, biserica e ridicată pe locul unde acesta se înălța, dar o parte din trunchiul lui încă este păstrat și expus în curtea bisericii din Borzești. Mai fusesem aici în copilărie, într-o excursie organizată de școală, dar au trecut mulți ani de atunci și nu îmi aminteam multe detalii, deci simțeam că trebuie neapărat să ajung din nou la Borzești și să privesc totul cu ochi de adult…
Am învățat tot la școală că, după fiecare victorie, Ștefan cel Mare ctitorea un locaș sfânt în semn de mulțumire lui Dumnezeu. Biserica din Borzești, însă, este singură care nu este legată de o astfel de motivație. Legenda spune că biserica a fost ridicată chiar de Ștefan cel Mare în memoria prietenului sau din copilărie. Pisania din dreapta întrării, însă, zice așa:
„Io Ștefan Voievod, cu milă lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei și cu prea iubitul său fiu Alexandru am zidit acest hram care este la Borzești pe Trotuș, Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, întru rugă sieși și întru pomenirea sfânt răposaților moși și părinți ai lor, și care a început a se zidi în anul 1493 (7001) luna iulie și s-a săvârșit în anul 1494 (7002), anul curgător al 38-lea, luna octombrie 12.” Biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și funcționează că o biserica obișnuită, în care se desfășoară Sf. Liturghie în fiecare duminică și de sărbători.
După ce ne-am completat cunoștințele de istorie cu ajutorului minunatului nostru ghid, doamna ne-a invitat și în biserica. Eram singurii vizitatori în acel moment, așa că a trebuit să o descuie pentru noi. Frumusețea bisericii nu poate fi descrisă în cuvinte! Mochetă albastru royal cu model fleur-de-lis cât și înălțimea impozantă (aproximativ 10 metri) îi dădeau un aer solemn, regal. Picturile sunt deosebite, parcă vii! Emoțiile venite din conștientizarea că pășesc pe același paviment pe care a pășit însuși Ștefan cel Mare și Sfânt mă făceau să mă simt de parcă momentul era ireal… Nu cred că există român care să nu-și fi exprimat dorința, în ultimii ani, de-a avea din nou un conducător de țară așa cum era Ștefan cel atât de iubit de popor.
Sper că drumurile voastre să vă ducă și la Borzești, acolo unde un mare sfânt și patriot român a fost născut și format, un loc unde oamenii încă au credință vie în suflet!
Trebuie sa ajungem și noi intr-o zi acolo!
Frumoase locuri au acolo. Acum inteleg de unde vine inspiratia. 🙂
M-a bucurat și încantat tare mult articolul tău, deoarece am descoperit spiritul și dragostea pentru neam, loc și țară. Sunt mândră că m-am născut în acel tărâm sfânt al Moldovei și sunt descendent al marelui Ștefan.
Felicitări!
Salutare, draga prietena Simona!
Ce loc frumos! Stiu blogul Simonei si ma bucur sa o descopar si aici.
Cât de frumos e acolo
. Sper să ajungem și noi curând.
nu am ajuns aici, dar vara asta ne-am propus si noi sa mergem prin moldova!
Ma bucur sa aflu atatea lucruri despre Simona