În cadrul competiției SuperBlog am primit spre testare o o sticlă de Pinot Noir demisec, un vin cu, tradiție și rafinament, provenit de la Beciul Domnesc. În timp ce țineam sticla în mână, aromele promise de acest vin mi-au trezit o emoție familiară, una pe care nu o mai trăisem de mult. Am închis ochii pentru câteva minute și m-am regăsit în casa bunicilor, unde Crăciunul avea un farmec aparte.
Pentru mine ziua de Crăciun nu era doar despre brad și cadouri de la Moș Crăciun. Era despre reunirea familiei și despre acele momente speciale care se transformau în amintiri prețioase. Pe lângă mirosul de brad, cântecul colindătorilor și căldura celor dragi, masa de Crăciun era centrul poveștii sărbătorilor. Masa pregătită cu grijă era acompaniată de un vin deosebit care punea în valoare tradițiile culinare românești.
Dar înainte ca această magie a Crăciunului, ziua de Ajun era începutul unei aventuri. În fiecare an, toată familia mergea la țară, la bunici. Eu și fratele meu, alături de verișorii noștri, mergeam la săniuș, redescopeream bucuria copilăriei. Acea zi era despre distracție, despre întreceri cu sania, despre bătaia cu bulgări de zăpadă până la epuizare. Seara ne întorceam, uzi și obosiți, dar foarte fericiți.
Vinurile Beciul Domnesc – Tradiție la ceas de sărbătoare
După ce ne schimbam hainele, bunicul întotdeauna ne servea cu un vin fiert cu scorțișoară. Eu recunosc că nu beau foarte mult vin, însă știu că un un vin autentic românesc cu aromele sale fine cu buchet catifelat este imposibil de refuzat. Bunicul avea o colecție impresionantă de sortimente emblematice de la Beciul Domnesc alese cu grijă pentru fiecare ocazie.
Indiferent de sortiment, vinurile lui din colecția Beciul Domnesc au darul de a transforma orice masă într-o experiență de neuitat. Alegerea unor vinuri precum: Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir recunoscute pentru calitatea lor deosebită reușesc de fiecare dată să completeze momentele speciale, transformând clipele obișnuite în amintiri de neprețuit.
Beciul Domnesc inspiră și onorează tradițiile, iar sortimentele alese de bunicul meu reflectă o apreciere profundă pentru calitatea vinurilor autentice. Avea acel dar aparte de a le alege cu grijă și de a le integra perfect în momentele importante ale vieții.
Ajunul Crăciunului – un moment de comuniune
Fiecare dintre noi ținând câte o cană de vin fiert, ne-am retras la gura sobei. Eram visătorii, cei care se pierdeau în conversații despre planuri de viitor. Deseori conversațiile noastre erau întrerupte de grupuri de colindători care ne aminteau într-un mod plăcut că a doua zi avea să fie Crăciunul.
Doar ce terminasem de băut vinul fiert când tata și bunicul au adus în casă un brad mare, care ne-a umplut de entuziasm. Era clar că sarcina de a-l împodobi revenea nouă, nepoților. Am căutat în cămara bunicii, pe un raft, undeva sus, vechile ei globulețele, pe care le păstra cu grijă ca pe niște obiecte prețioase. Între timp, băieții erau ocupați cu fixarea bradului în suport, iar noi, fetele, am adus globurile și beteala pentru a-l transforma într-un pom de Crăciun.
În timp ce împodobeam bradul, colindele noastre au umplut casa de bucurie. Atmosfera era magică, iar bunicii și părinții noștri se opreau din treburile lor, stăteau deoparte să ne privească și să ne asculte. După ce terminam, ne îmbrățișam cu toții, făcându-ne promisiunea că anul viitor va fi și mai frumos. Fericiți ne retrăgeam în camerele noastre, așteptând să vină ziua cea mare, Crăciunul.
Sărbători cu gust, sărbători cu suflet
Dis-de-dimineață, magia Crăciunului începea cu adevărat. Bunica umplea bucătăria cu mirosul inconfundabil al sarmalelor și al cârnaților făcuți după o rețetă doar de ea știută. Mama cu aceeași grijă și pasiune, pregătea deserturile; cozonacii cu nucă și prăjiturile ei delicioase nu lipseau niciodată de pe masa de Crăciun.
Bunicul și tata se ocupau de friptura la grătar și de tochitura moldovenească care era stropită din belșug cu un vin bun pentru a o face mai savuroasă și mai fragedă. Eu îi priveam discret cum pregăteau cu migală fiecare ingredient, cum depănau amintiri din tinerețea lor, apoi mă retrăgeam ușor fără să mă vadă.
Noi, nepoții, eram responsabili cu aranjarea mesei. Am așezat cu grijă fața de masă brodată de bunica, farfuriile cu modele festive, tacâmurile strălucitoare și paharele de vin. În mijlocul mesei trona un coș cu banane și portocale. Împreună am transformat masa într-un adevărat spectacol de sărbătoare.
Masa Festivă Desăvârșită cu Pinot Noir
La masa de Crăciun, bunicul aducea mereu o sticlă de Pinot Noir, un vin roșu elegant, cu arome de de vișine, cireșe și note de violete. Despre această licoare a zeilor bunicul spunea că este un simbol al bucuriei, al tradiției și al sărbătorii de Crăciun. Culoarea roșie spunea el, nu era doar estetică, ci avea o încărcătură simbolică, reprezentând rodul muncii anului.
Bunica de fiecare dată completa discursul bunicului cu înțelepciunea ei. Susținea că este o invitație la reflecție, la savurarea fiecărei clipei. Ne învăța că, pentru a descoperi pe deplin aromele și subtilitățile acestuia, trebuie să rotim ușor paharul, lăsând vinul să respire, să-și dezvăluie întreaga poveste în fața noastră. Totodată, ne amintea mereu că vinul trebuie băut cu moderație pentru a-i simți savoarea.
Totuși, masa de Crăciun nu începea niciodată fără unchii mei, ei aveau un job care nu le permitea să ajungă la timp. Întotdeauna îi întâmpinam cu bucurie, iar momentul în care toată familia era adunată la masă începea cu adevărat sărbătoarea. Atmosfera era completă, iar masa îmbelșugată acompaniata de vinul bunicului devenea scena unor momente de neuitat.
Beciul Domnesc între istorie și tradiție
De fiecare dată când bunicul ne povestea despre vinurile de la Beciul Domnesc i se lumina fața. Spunea zâmbind că Beciul Domnesc Compania are o tradiție foarte veche, iar din anul 1949 reprezintă unul dintre cei mai mari producători de vinuri din România. Aici se cultivă viță de vie nobilă pe cele peste 1400 de hectare, amplasate în podgoriile Cotești, Odobești, Panciu și Huși.
Pentru el nu înseamnă doar vin, ci și tradiție, istorie și respect pentru pământul nostru. Îmi amintesc cum ne purta prin istoria Beciului Domnesc, spunea cu mândrie că în Odobești, nu foarte departe de Focșani se află Monumentul Beciul Domnesc, un loc încărcat cu istorie, care datează din secolul al XV-lea, fiind construit în timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
Astăzi, cu sticla de vin în mână, mă întorc la prezent, iar amintirile despre masa de Crăciun alături de cei dragi parcă se estompează, lăsând loc unei noi realități. Poate timpul a schimbat fețele din jurul mesei, dar tradiția vinului rămâne neschimbată.
Sticla de vin primită în cadrul competiției SuperBlog mi-a dat o idee. Vin sărbătorile, iar gândul mă poartă către acele zile magice de Crăciun, când bunicii erau încă în viață și ne strângeau pe toți în jurul mesei. Chiar dacă ei nu mai sunt printre noi, m-am hotărât să reînvii acele amintiri din trecut. În doresc să simt din nou acea atmosferă de sărbătoare, cu râsetele familiei adunate în jurul mesei. Știu că, acolo unde sunt acum, bunicii ar fi fericiți să ne vadă pe toți împreună, împărtășind aceleași tradiții și bucurii. Și, desigur, vinul roșu de la Beciul Domnesc care dă glas amintirilor și ne oferă ocazia să creăm povești noi.
Sursă foto: Arhiva personală, Beciul Domnesc și Unsplash. Editările: Canva
Acest articol a fost scris pentru ultima probă SuperBlog 2024
