O zi ca într-o K-Drama: experiența mea coreeană la Restaurant Seoul București

Îmi place mult să călătoresc. Eu cred că visul oricărui om ca mine, căruia îi place să se plimbe prin țară și nu locuiește în Capitală (eu sunt din Focșani) e ca măcar o dată să ajungă acolo. Zis și făcut. Ajung, îndrumată de tehnologie, pe la Arcul de Triumf. Nu puteam să ratez un asemenea obiectiv. Ce nu știam eu e că urma o aventură urbană, urmată de una culinară. Cum așa? Păi urmează să vă spun!

După cum poate unii știți, eu sunt pasionată de biserici și mănăstiri. Am multe clipuri pe canalul meu de YouTube cu astfel de lăcașuri de cult. Așa că, aflând eu că Biserica Cașin este aproape de Arcul de Triumf, am zis că e o ocazie să o vizitez. Recunosc că nu mi s-a părut chiar așa impresionantă, unii nu ar înțelege de ce, dar nu știu nici eu.

După ceva timp de stat pe acolo, observ că bateria mea de la telefon era pe terminate. Eu știam că îmi luasem o baterie externă și că era full. Așa că încep să o caut în geanta mea mare și plină cu chestii mai mult sau mai puțin utile, ca a oricărei femei care se respectă încep să o caut.

O zi în Seoul, fără să plec din București

Dar surpriză, nu o găsesc. Ce mă fac acum? Sunt pierdută într-un oraș enorm pentru mine, iar ghidul meu digital, Google Maps, nu mă poate ajuta. Fără baterie la telefon, clar nu avea cum. Să mă întorc spre Arcul de Triumf? Nu, spiritul meu aventurier nu mă lăsa. Așa că o pornesc înainte pe Bulevardul Mărăști. Nu știam unde mă duce, dar hai să merg.

Dacă mă rătăcesc, voi întreba pe cineva cum să ajung înapoi la Arcul de Triumf. Eu uitasem însă un lucru esențial. Nu îmi luasem nimic de mâncare la mine. Pe aici nu erau magazine, doar niște baze sportive pe dreapta. Ce fac acum? Intru pe una din străduțele ce dau în bulevard. Ceva îmi spunea că trebuie să fie ceva pe acolo.

Și instinctul nu m-a înșelat. Pe Strada Aviator Mircea Zorileanu descopăr Seoul, un restaurant korean în București, care s-a deschis acum 14 ani și care este cel mai mare din Europa. Nu mai mâncasem mâncare de-a lor așa că era ocazia perfectă să o încerc. Acum scotocesc iar prin geantă să caut portofelul. Și ce să vezi, pe la fundul genții era și bateria externă. Cum de nu am văzut-o mai devreme? Ce mai contează, acum pot să îmi comand liniștită mâncare coreeană autentică. După aceea pot pleca de aici și să vizitez alte obiective.

Restaurant Korean Seoul – un colț autentic de Coreea în inima Bucureștiului

Mirosul de susan prăjit, de usturoi și carne sfârâind pe grill, îmi făcea stomacul să danseze, iar papilele gustative curioase. Mi-am ales locul aproape de un grill și priveam curioasă în jurul meu. Pentru mine era ceva nou. Nu mai avusesem niciodată o experiență culinară asiatică și am nimerit în primul restaurant coreean din România și unul dintre cele mai mari din Europa.

Mă simțeam într-o altă lume. Lumina caldă, paravane tradiționale din hârtie de orez, mesele rotunde din jurul meu, grătarele încorporate, bolurile colorate cu banchan – acele mici garnituri servite gratuit, simbol al generozității în cultura coreeană.

Un ospătar s-a apropiat de mine. A văzut că eram confuză. Mi-a zâmbit, apoi mi-a explicat ritualul Korean BBQ – acel moment special în care carnea se gătește chiar în fața ta. Aici, fiecare oaspete participă la gătit, iar masa devine o experiență comună. „La noi, masa nu e despre mâncare, ci despre a fi împreună, un moment de comuniune și bucurie.”, mi-a spus.

Experiența mea coreeană

Vocile prietenoase ale celor care găteau împreună…totul m-a făcut să simt că sunt, măcar pentru o zi, personajul principal într-o K-Drama cu final delicios. Mica mea evadare în Seoul s-a întrerupt în momentul în care telefonul meu a început să sune. Era Cosmin, un bun prieten din București, care nu mai reușea să dea de mine.

-Ce faci, pe unde ești?
-În Seoul, îi răspund eu. Credeam că am uitat bateria externă a telefonului și m-am rătăcit.
-Unde….ăăă, cum adică Seoul?
-Restaurant coreean în București, pe Strada Aviator Mircea Zorileanu.
-Eu veneam spre Mănăstirea Cașin, mă gândeam că ai pățit ceva.
-Da, am pățit….m-am lăsat cucerită de un loc care te poartă prin arome și emoții…

Nu a durat mult până ce a venit și Cosmin. La fel ca și mine, a rămas uimit de atmosfera de aici. Mi-a spus că, deși a trecut de multe ori prin zonă nu știa că există un local cu bucătărie coreeană.

Coreea de Sud în farfurie

Curioși de festinul culinar Korean BBQ, care se bazează pe carne de vită, porc sau pui, tăiată subțire și marinată sau simplă. nici nu știam cu ce să începem mai întâi.

Am început cu Samgyeopsal – un preparat din carne de porc. Feliile de carne fripte lent, până când devin aurii și ușor crocante, apoi învelite în frunze de salată, cu pastă picantă, orez și usturoi. Gustul era unul intens. Apoi a urmat Japchae – tăiței de sticlă din cartof dulce, amestecați cu legume colorate, ulei de susan și bucăți fine de vită. Curcubeu pe cerul gurii, fiecare înghițitură era ca un dans între dulce, sărat și aromat.

Pe masă a apărut o altă delicatesă, kimchi tradițional, un preparat nelipsit din cultura coreeană – combinație inconfundabilă de varză fermentată, usturoi și condimente. Pentru noi, care nu gustasem niciodată din bunătățile coreene, toate aceste feluri de mâncare ne-au dus într-o altă lume sau, o lume gustului sofisticat

Cu u această ocazie am aflat că în cultura coreeană, masa nu este doar despre mâncare, ci despre conectare între oameni numită shared dining – experiență comunitară. Farfuriile nu sunt individuale, ci comune, iar fiecare oaspete gustă din toate preparatele, punând accent pe bucuria de a fi împreună. În jurul nostru era veselie, o familie sărbătorea ceva, iar un cuplu tânăr se bucura de un ramen aburind.

Cosmin a spus că trebuie să sărbătorim și noi că ne-am regăsit într-o locație de vis. A dorit să încerce soju – băutura tradițională coreeană, o băutură alcoolică din orez, cartofi dulci sau grâu. Soju nu se bea oricum: cel mai tânăr din grup toarnă băutura pentru cei mai în vârstă, ținând sticla cu ambele mâini, iar cel care primește paharul îl ridică cu recunoștință. L-am avertizat pe Cosmin să bea cu prudență. Mai consumase cu altă ocazie o licoare asiatică și s-a cam…mă rog, înțelegeți voi.

După atâta mâncare bună, merge și un desert, nu? Am gustat Hotteok, o clătită caldă umplută cu zahăr brun și nuci. Avea un gust plăcut, dulce, aromat – ca finalul unei povești pe care nu vrei să o închei.

Am înțeles că Restaurantul Korean Seoul nu este doar un loc unde se servește mâncare coreeană autentică, ci o destinație în sine. Eu și Cosmin ne-am promis că, atunci când voi reveni în București, vom încerca și celelalte delicatese coreene, ca Bulgogi, aripioare coreene, Jjigae, ramen, teokbokki, Jeokbal. Apoi am plecat spre gară. Evadarea mea de o zi la București s-a încheiat.

Dacă vrei și tu să trăiești o astfel de experiență culinară asiatică, te invit să pășești la Restaurant Korean Seoul, în inima Bucureștiului.

Sursa foto: Restaurant Korean Seoul și Arhiva personală, Editare Canva

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2025, ediția #31