Magia Crăciunului în familie – un strop de Monini, o mare bucurie

În fiecare an, Crăciunul are același parfum: al copilăriei, al cozonacului rumenit și al clipelor petrecute împreună cu cei dragi. Mi-o amintesc pe bunica cum, în seara de Ajun, mă ajuta să împodobesc bradul, apoi pregătea sarmale. Pe masă se adunau frunzele de varză murată, orezul, mirodeniile, carnea tocată, toate puse în aceeași ordine, ca un ritual. Doar colindătorii o mai întrerupeau.

Fulgii care dansează afară, mirosul de brad, lumina caldă din casă m-au făcut să retrăiesc acea perioadă frumoasă a copilăriei, când bunicii erau printre noi. Am rugat-o pe mama să scoată caietul vechi al bunicii, acela cu colțurile tocite, cu pete de sos, pe care scria „Sarmale – rețeta noastră de iarnă”. Notițele scrise cu pixul albastru parcă aduceau spiritul bunicii alături de noi, iar acest lucru îmi dădea o stare de bine.

Anul acesta am vrut să fac ceva diferit. Mi-am dorit să adaug o notă de lumină, o amprentă personală. Nu pentru că m-aș fi plictisit de gustul copilăriei, ci pentru că am vrut să creez noi amintiri. Am înlocuit vechiul ulei rafinat din rețetă cu ulei de măsline extra-virgin.

Povestea gustului cu Monini

Deși afară ninge de ore bune, în casă am adus un strop de soare italian care promite rafinament într-o rețetă tradițională românească. Am turnat uleiul verde-auriu peste ceapa care se călea la foc mic și a adus o aromă blândă, dar surprinzătoare. I-am spus mamei că aroma îmi aduce aminte de vacanța pe care am avut-o în Italia.

Am închis ochii pentru o clipă și am retrăit momentele plăcute de pe dealurile Toscanei, unde alergam desculță pe iarba verde, printre măslinii bătrâni care emanau un parfum plăcut. Vocea caldă a mamei m-a readus în bucătăria de acasă. Și-a dat seama că eram pe tărâmul magic al măslinelor.

Acolo am întâlnit pentru prima dată acel gust viu, proaspăt, ușor picant, cu arome care dansau între iarbă proaspăt tăiată și migdale crude care m-a cucerit. Nu știam atunci că acel lichid verde-auriu mă va învăța ce înseamnă o bucătărie sănătoasă.

Un strop de soare italian în farfurie

Gustul copilăriei se amestecă cu parfumul măslinilor italieni. Ceapa sfârâie încet, adaug morcovul și țelina date pe răzătoarea fină. În aer se împletesc aromele de piper, cimbru și ulei de măsline Monini. Între timp pregătesc carnea, peste care pun orez. După ce se răcește combinația cu ceapă, morcov și țelină, o torn peste carne, apoi adaug verdeața tocată mărunt, 1-2 linguri de pastă de tomate, sare, cimbru, piper, ardei iute și boia.

Mama pregătește frunzele de viță de vie și foile de varză murată, apoi le întinde pe masă, atentă, cu gesturi line, de femeie care a gătit o viață întreagă. Pentru mine ea este o zeiță a gătitului, orice pregătește îi iese delicios.

-Vezi, îmi spune, fiecare sarma, nu e doar o bucată de carne. E ca un dar divin.
-Aș vrea și eu să învăț să o împăturesc așa ca tine, îi răspund cu o voce nemulțumită.
-Vei învăța, nici eu nu știam. Trebuie împăturită cu dragoste.

Dieta mediteraneană se împletește perfect cu tradiția românească

Sarmalele fierb la foc mic, iar bucătăria e inundată de mirosul lor specific. Mama nu se poate abține și gustă dintr-o sarma. Este uimită de aroma catifelată și spune că este o combinație între dieta mediteraneană și tradiția românească. Eu zâmbesc și îi spun că acel „gust de soare” mi se pare definiția perfectă a Crăciunului: o lumină caldă, adusă în mijlocul iernii.

După ce terminăm cu sarmalele, mama începe să frământe aluatul de cozonac, iar eu o privesc atent. „Niciun aluat nu iese fraged fără puțin ulei”, îmi spune, iar eu torn cu grijă câteva picături de Monini, așa cum mă îndeamnă ea. Apoi ascultăm colinde, ca în copilărie. Așteptând să se coacă cozonacul, am avut o discuție mamă – fiică.

Mi-a făcut cea mai sinceră mărturisire. Vocea ei era tremurândă, încărcată de emoție și o umbră de tristețe. Și-a cerut iertare că ea și tata nu au fost mereu alături de mine în serile de Ajun ale copilăriei mele, din cauza jobului lor. În dimineața de Crăciun, îi găseam acolo, lângă mine, și uitam de supărare. În naivitatea mea de copil, credeam că Moș Crăciun mi-i aducea drept cel mai frumos cadou.

Crăciun cu aromă de Mediterană

Aromele italiene nu doar că au dat un gust aparte sarmalelor și cozonacului, dar ne-au oferit, mie și mamei, noi amintiri, o mică fereastră spre Italia. I-am spus că Monini nu e un brand oarecare – e o familie care face ulei de măsline de peste o sută de ani, cu aceeași grijă și respect pentru natură și tradiție.

A doua zi, masa de Crăciun era plină cu sarmale rumenite, salată de boeuf stropită discret cu ulei de măsline și cozonac auriu. Tata a zis că mâncărurile au un gust special și că fiecare preparat e ca o îmbrățișare de gusturi. Fratele meu a zis că recunoaște aroma, dar nu știe de unde. Bucătăria e ca viața, spune mama, trebuie doar să adaugi un strop de iubire.

Le-am povestit și lor despre Monini, iar de atunci a devenit parte din momentele speciale din casa noastră. Ne amintește că bucuria adevărată se găsește în lucrurile simple. Am descoperit bucuria de a trăi – simplu, autentic, împreună.

Crăciunul nu e doar despre daruri și mese bogate, ci despre oameni care se regăsesc și care creează noi amintiri împreună. Iar noi ne-am regăsit. Monini nu înseamnă doar rafinament italian în fiecare preparat, ci a devenit puntea care ne-a unit și mai mult, reamintindu-ne că bucuria adevărată se găsește în lucrurile simple.

Sursă foto: Arhiva personală, Monini și ChatGPT, Editare: Canva

Articol scris pentru competiția SuperBlog 2025, ediția #31