În România, actuala criză a democrației nu se limitează la „criza reprezentării”. Alegerile de astăzi au o capacitate mai mică de reprezentare din motive instituționale și sociologice și există tulburări și neliniști cetățenești. „Poporul” nu mai este înțeles ca o masă omogenă, ci mai degrabă ca o succesiune de povești singulare. Și pentru a da socoteală, este urgent să se extindă democrația. O democrație narativă, cu cetățeni egali în demnitate și recunoaștere. În caz contrar, deficitul de reprezentare va continua să producă oscilații între pasivitate și frică, ceea ce adesea favorizează așa-numitele populisme.
Ce este democrația?
Din câte am aflat, democrația provine din două cuvinte demonstrative grecești, „popor” + kratos, „putere” Deci înseamnă „putere a poporului, o formă de guvernare. Acolo locuiește puterea.
Democrația în România
România a trecut prin etape foarte dificile în care a existat un lung proces de schimbare a formei de guvernare. Modul în care lumea din afară și cetățenii României din interior văd această țară cum s-a schimbat în multe aspecte. Începând de la aspectul politic, dar și cel economic, social, printre altele, acest proces atât de lung, încât România se desfășoară de zeci de ani, se poate spune că este într-un punct în care se vede deja ieșirea din tunel, ca să zic așa. Adică cel al unui sistem de guvernare care de mult timp a dezavantajat clar oamenii. Într-o țară, democrația este amenințată. În multe țări există regresii ale democrației și restricții ale libertăților democratice, iar țara noastră este într-o luptă continuă cu regresia.
Nu-mi place să vorbesc despre politică, în special democrație, am fost provocată de alții. Nu putem uita niciodată că se vorbeste la tot pasul despre politică și că guvernul x nu este bun, că politicienii nu se pun în locul nostru pentru a vedea cum trăiește un cetățean obișnuit.
Ce m-a determinat să vorbesc despre asta? Într-un magazin am auzit o persoană care a spus să ne punem și noi în locul politicienilor iar corespondentul său a spus să se pună ei în locul nostru, să trăiască timp de o lună cu salariul omului simplu și apoi vor afla cum este viața alegătorului.
Am deschis acest subiect deoarece în țara noastră există mai multe aspecte negative în ceea ce privește legile. Spun asta pentru că se vorbește de foarte mult timp despre neînțelegerile legilor, care sunt considerate ineficiente. Numai vorbesc despre expermientele ce se fac pe cobaiul numit educație. Aici România pierde mult teren în față altor țări.
Și nu scriu toate aceste pentru că m-aș considera mai deștept decât alții, dar aș dori să văd oamenii mai relaxați, întrucât problema lor de zi cu zi să nu fie reproșurile aduse politicienilor, ci bucuriile vieții. Nu spun să nu să se vorbească despre politică, dar nu cu atâta ură
Nu pot vorbi numai rău, nu? Mi-aș dori ca România în democrația să meargă într-o direcție bună. Legile și mentalitatea oamenilor să se schimbe într-un mod pozitiv. Schimbarea trebuie să vină de la noi toți, nu doar de la cei care conduc această țară. În speranța de a fi mai bine s-a apelat și la refendum și nu o dată. Noi, cetățenii am învățat mai mult sau mai puțin, din această experiemță.
Există mai multe ONG-uri care luptă pentru diferite cauze, se implică direct în problemele oamenilor. Unele fac deja parte din instituțiile acestei țări. Serios este atunci când aceasta devine o obsesie care nu aduce nimic bun, nici organizației, nici oamenilor.
Dacă aș fi în sfera politică, aș solicita o petiție online pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. Este important să spunem că în cadrul drepturilor omului nu să existe niveluri sau ierarhii, deoarece toate au o relevanță egală, astfel încât statul este obligat să le trateze la nivel global și echitabil, oferindu-le tot aceeași greutate. De fapt, nu este așa, realitatea e cu cu totul alta. Ce aș cere eu în petiție:
Să se investească mai mulți bani în promovarea vieții independente a persoanelor cu dizabilități și să le ofere ajutor și psihologic nu doar medical.
– Să fie ajutați să aibă case mai accesibile.
– Adaptarea magazinelor, farmaciilor, transporturilor, etc … pentru ca persoanele cu dizabilități să funcționeze autonom, fără a fi dependente de alte persoane.
– Cea mai mare problemă a lor sunt acei câțiva bani, care nu-i ajută deloc să aibă o viață decentă.
-Atenție specială la nediscriminare, în condiții egale, toate drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv participarea activă a acestora la toate aspectele societății.
Este o luptă acerbă împotriva mentalității. Într-o zi, un tip a spus despre persoanele cu handicap că sug seva societății, deoarece ei nu produc nimic bun și trebuie arși în cazan. Acest lucru m-a făcut să vorbesc despre acest subiect, foarte sensibil.
Nu sunt un filozof sau persoană cu studii politice. Sunt doar un blogger ce scrie cum vede el prin ochii omului de rând democrația la noi în România. Poate chiar voi încerca să învăț ceva mai mult și despre democrație, la un nivel mai înalt decât acum. Chiar și așa, eu văd democrația că pe o necesitate pentru România ca să se dezvolte.
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2019
