Interviu de 10 cu scriitoarea Cristina Lincu

Astăzi vin cu un nou interviu, de data aceasta este vorba despre scriitoarea Cristina Lincu autoarea a trei cărți, un om drag mie, pe care o apreciez de mai mulți ani. Cristina este o femeie naturală, talentată și dedicată pasiunii sale. În octombrie 2018 a lansat prima sa carte „Eu, o mamă (im)perfectă?”, urmată în noiembrie 2018 de romanul Amn3zia”, iar la începutul anului 2020 a lansat romanul „Liberă!”

Per lângă faptul ca este o excelentă scriitoare este și un bun blogger, este câștigătoarea trofeului SuperBlog 2014. Invitata mea nu este doar scriitoare și blogger, ci este și co-fondatoarea site-ului chic-elite.ro – o platformă dedicată în exclusivitate promovării femeii.

Recunosc ca la început îmi era ușor jenă să îi cer să-mi acorde un interviu, însă Cristina s-a dovedit a fi un om foarte amabil și a răspuns cu placere la cele 10 întrebări. Mai multe nu vă dezvălui, vă las pe voi să o descoperiți prin interviul de mai jos.

1. Cine este Cristina Lincu?

Știi că ai început cu cea mai grea întrebare, nu-i așa? Lăsând gluma la o parte, pot să-ți spun că sunt „mamă la puterea a treia”, așa cum m-am autodefinit în prima mea carte „Eu, o mamă (im)perfectă?”, și că, dincolo de meseria de bază (consultant în comunicare și relații publice), sunt autoarea a trei cărți. Pe lângă cea deja menționată, am mai scris romanele psihologice „Amn3zia” și „Liberă!”. De altfel, toate scrierile mele se găsesc pe site-ul editurii Bookzone (https://bookzone.ro/autor/cristina-lincu).

2. Îți amintești prima carte pe care ai citit-o? Și prima poveste pe care ai scris-o?

Trebuie să recunosc că nu-mi mai amintesc prima carte citită, dar, cu siguranță, îmi aduc aminte de prima poveste pe care am scris-o pe la 11-12 ani. Era una science-fiction, despre un băiețel pe nume Ionuț care colinda universul însoțit de roboțelul său. Nu o dată m-am gândit să reiau subiectul acelei povești și să-l transform într-o carte pentru copii…

3. Care a fost prima carte a avut cel mai mare impact asupra ta și de ce?

„Maria și marea” de Radu Tudoran. M-au impresionat profunzimea observațiilor, finețea descrierilor, abundența deloc plictisitoare a detaliilor. Am descoperit-o în prima parte a adolescenței, și cumva mi-a deschis apetitul pentru literatură.

4. Cine este scriitorul tău preferat? Poți alege mai mulți scriitori, indiferent de epocă.

Desigur că fiecare dintre noi are o listă de scriitori preferați la care se întoarce mereu cu aceeași nerăbdare și bucurie de a-i redescoperi. În cazul meu, primul loc din această listă îi revine lui Mircea Eliade. De la nuvelele fantastice – ce continuă să mă uimească și azi la fel cum o făceau acum aproape 30 de ani -, la jurnale, romane și cărțile de specialitate pe care le-am citit cu creionul în mână (încă mai am agendele cu rezumatul Tratatului de istorie a religiilor!), Mircea Eliade rămâne idealul meu de scriitor complet, literatura sa fiind doar vârful icebergului sau, dacă vrei, oglinda unei vieți dedicate studiului, cercetărilor și profesoratului.

5. Ce personaj dintr-o carte ți-ar fi plăcut să cunoști și să creezi?

Ce-i drept, mi-ar fi plăcut să pot întâlni în viața reală multe dintre personajele din cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului (mai ales pe cele pe care mi le-am imaginat complet diferit de modul în care au fost aduse la viață de actori în filme și piese de teatru), dar de creat, sinceră să fiu, prefer să le creez pe ale mele. Și apoi să le pot și cunoaște, desigur. Mi se pare un act de prepotență, dar nu mă pot abține să nu-mi imaginez cum ar fi să pot sta de vorbă, la o cafea, cu Sara din „Liberă!” și cu Ana din „Amn3zia”.

6. Cum este relația ta cu ceea ce ai scris?

O relație pasională, de iubire-ură-iubire și asta pentru că, pe de o parte, nu mă pot imagina fără cărțile pe care le-am scris și, pe de alta, ori de câte ori le recitesc, tot de atâtea ori simt nevoia să le rescriu… 

7. Cum ai avut ideea unui roman?

Totul pornește de la o scânteie: o întâmplare văzută pe stradă, o știre, o amintire, o melodie etc și apoi, pe măsură ce mă gândesc la poveste, aceasta începe să mi se dezvăluie în toată splendoarea sa. Ce-i drept, în procesul de scriere, suferă nenumărate modificări, dar asta face parte din maturizarea și transformarea ideii inițiale în roman. Și niciodată drumul nu este unul scurt sau ușor, dar ăsta e tot farmecul, nu crezi?

8. Cum ți-ai descrie rutina de scriere?

Recunosc că nu am o rutină anume. Ce pot să-ți spun este că evit să scriu când simt că nu am chef. Cititorii simt când scrii forțat, pentru că „trebuie” sau pentru că te încăpățânezi s-o faci și nu pentru că simți cum povestea curge prin tine, direct în pagini, ca și când ai scrie „după dictare”. 

9. Când îi citești cărțile, te întrebi: cum funcționează imaginația Cristinei Lincu?

De oriunde. De peste tot și de nicăieri. Din tot ce înseamnă viață, reală sau doar… posibilă. Cât despre personaje, ele se șlefuiesc pe măsură ce scriu și astfel fiecare capătă o personalitate a sa unică, irepetabilă. Îmi place să cred că reușesc să creez universuri paralele care funcționează după reguli similare cu cele ale noastre doar până la un punct, dincolo de care intervine flexibilitatea, extraordinarul, magicul. De fapt, aceste elemente sunt destul de prezente și în dimensiunea noastră, doar că, de cele mai multe ori, sunt ascunse ochiului profan și, de aceea, considerate inexistente.

10. Ai îndrăzni să dai vreo sugestie sau sfat celor care se pregătesc să scrie primul lor roman?

Sfat e prea mult spus, cel mult să le sugerez ca, înainte să pornească la drum, să se asigure că bagajul cărților citite este suficient de generos, că știu ce presupune un roman (elemente, structură, tipuri, modul de alcătuire a personajelor, a dialogurilor etc) și că stăpânesc bine limba în care vor să scrie. De asemenea, să nu ezite să se documenteze pe marginea subiectului ales, să se înarmeze cu multă răbdare și, mai ales, să nu renunțe, în ciuda posibilelor blocaje. În plus, să fie conștienți că trebuie să-și recitească/corecteze romanul de cel puțin câteva ori înainte de a-i da drumul în lume.

Îți mulțumesc tare mult că, prin intermediul acestui interviu, mi-ai oferit ocazia să mă adresez cititorilor tăi.

Mulțumesc și eu pentru această ocazie.

Pe Cristina o puteți găsi pe site-ul: Cristina Lincu