După ce am scris despre „orașul lui Brâncuși”, Târgu Jiu, m-am gândit să scriu despre Arad, principala poartă spre vest a României.
Arad este municipiul de reședință al județului cu același nume, la limita între regiunile istorice Banat și Crișana, România. Se află pe ambele maluri ale râului Mureș în Crișana și Banat (cartierele Aradul Nou, Mureșel și Sânnicolaul Mic), România.
Numele de Arad pentru actualul oraș, reședință de județ are o origine contestată astfel e posibilă proveniența ca o formă adaptată a numelui Orod/Urod, un presupus cavaler maghiar al regelui Ștefan I al Ungariei, posibil primul ișpan al zonei.
Prima atestare documentară a zonei Aradului era făcută în secolul al XI – lea în contextul luptelor localnicilor cu armatele regatului feudal maghiar
Muzee
Muzeul de Artă
Muzeul de Artă din Arad este un monument de arhitectură (secolul al XX-lea) și cuprinde artă românească (lucrări de plastică românească din secolele XIX – XX, picturi de Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Corneliu Baba, Nicolae Tonitza, sculpturi de Dimitrie Paciurea, Romulus Ladea), artă universală din școlile italiană, franceză, flamando-olandeză, maghiară (pictură, tapiserie, porțelan, mobilier). A luat naștere pe baza primei expoziții arădene de pictură, organizată în 1913. Aceasta formează fondul actualei colecții de pictură europeană.
Clădiri și zone istorice
Teatrul Clasic „Ioan Slavici”
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” a fost ridicat între anii 1872-1874 în stil neoclasic. În anii 1958-1960 au loc importante lucrări de modernizare în timpul cărora se realizează actuala fațadă a Teatrului.
Primul care are propunerea ridicării unui alt teatru, deoarece clădirea primului era neîncăpătoare datorită interesului crescut al arădenilor pentru spectacolele de teatru, a fost baronul Bánhidy Béla în anul 1862. Lipsa fondurilor oprește orice inițiativă, până când primarul Atzél Péter contractează un împrumut de 700.000 de florini. Adăugând la această sumă și donațiile arădenilor, s-a decis lansarea unei comenzi către arhitectul Antoniu Czigler (sau posibil de fiul său Győző). Datorită unor dispute legate de exteriorul teatrului, lucrările încep abia în anul 1869 sub directa supraveghere a arhitectului Antal Skalnitzky. Vestea că însuși împăratul Franz Iosef urma să fie prezent la inaugurare a provocat o grăbire a lucrărilor la teatru.
Palatul Cultural
Palatul Cultural a fost ridicat între anii 1911-1913, după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay. Edificiul etalează o multitudine de stiluri, conform epocii în care a fost ridicat. Fațada principală e inspirată din modelele templelor grecești. Se remarcă scările monumentale, coloanele cu capiteluri și frontonul triunghiular decorat cu un basorelief dedicat muzelor (lucrat de sculptorul Geza Rubleczky). Deasupra clădirii se înalță un turn masiv cu o bază pătrată.
În dreapta și în stânga fațadei principale se formează două aripi prevăzute cu scări decorative care duc la intrările laterale; fiecare aripă are câte un turn mic, cu bază poligonală. Cele două aripi laterale sunt dominate de elemente ale Renașterii, vizibile mai ales în forma și decorația ferestrelor de la parter. În cea de-a patra latură a clădirii, care se află spre parc, elementele cele mai pregnante sunt inspirate din castelul Huniazilor.
În interior sunt demne de menționat vitraliile florale ale sălii de spectacol și din holul de onoare, decorația metopelor, feroneria vegetală și geometrică, candelabrele și aplicele.
Actualmente, clădirea Palatului Cultural adăpostește sediile Muzeului Județean și ale Filarmonicii de Stat
Centrul vechi
Centrul vechi al Aradului are un bogat patrimoniu cultural și istoric, oferind vizitatorilor un adevărat muzeu în aer liber al stilurilor arhitecturale specifice secolelor XVIII, XIX și XX, adăugând numeroase monumente de artă. și istorie. Iubitorii de arhitectură pot admira, în Arad, clădiri construite în stil baroc, renascentist, eclectic, clasic și neogotic.
Palatului Administrativ (Primăria)
Palatul Administrativ din Arad este o clădire construită între anii 1872-1875, care astăzi adăpostește Primăria Municipiului Arad. Clădirea reprezintă una dintre operele semnificative ale arhitecturii eclectice din Arad. Fațadele regulate sunt ritmate și decorate de elemente clasiciste, iar rezalitul central al fațadei principale are bogate referințe neorenascentiste. Stilul clădirii îmbină neorenascentismul flamand cu stilul primăriilor medievale târzii. Planul clădirii este în formă de „U”, cu un turn central înalt de 54 m iar orologiul din turn, adus din Elveția în anul 1878, are un mecanism care la oră fixă cântă Oda Bucuriei de Ludwig van Beethoven. Clădirea este declarată monument istoric.
Palatul Administrativ adăpostește actualmente Primăria orașului și Prefectura județului.
Biserica Roșie
Biserica Roșie este un monument istoric și de arhitectură din municipiul Arad. Edificiul servește drept lăcaș de cult al Bisericii Evanghelice-Luterane, cu servicii divine în limba maghiară.
Denumirea vine de la finisajul exterior din cărămidă aparent șlefuită. Lucrările pentru construirea bisericii au început în martie 1905, fiind conduse de arhitectul arădean Ludovic Szantay, autorul proiectului, și s-au încheiat în septembrie 1906, când a avut loc sfințirea.
Biserica Roșie a fost construită în stil neogotic, cu turnul principal înalt de 46 metri, vitralii executate de artistul Josef Polka din Budapesta, amvonul dăltuit de sculptorul György Orr din Cașovia și pictura altarului realizată de pictorul J. Umlauf. Orga bisericii, de tip Wegensstein, orgă electropneumatică, a fost lucrată la Timișoara și instalată în 1927.
Turnul de Apă
Turnul de apă este o clădire din municipiul Arad, realizată de firma engleză Shone și Ault, firmă care a executat primul proiect de alimentare cu apă al Aradului.
Turnul de apă are o capacitate de înmagazinare de 300 mc, o înălțime de 34 metri și a fost construit în anul 1895, pentru aprovizionarea cu apă a orașului și pentru semnalarea incendiilor, motiv pentru care a fost ridicat în vecinătatea cazărmii pompierilor. La momentul construirii, a fost cea mai înaltă clădire a orașului. Este o construcție masivă din piatră și cărămidă, care se remarcă prin decorația balcoanelor și a ferestrelor. Turnul a servit în sistemul de aprovizionarea cu apă al orașului până în anul 1956.
Din 1990 turnul este în proprietate particulară, găzduind galeria de artă „Turnul de apă”, care are o expoziție permanentă a apei, și multe expoziții de artă sau tematice.
Biserica „Sfântul Anton de Padova”
Biserica romano-catolică „Sfântul Anton de Padova” este un lăcaș de cult din orașul Arad. A fost ridicat între anii 1902-1904 de către arhitectul arădean Milan Tabacovici. A fost sfințită în anul 1911. Lăcașul de cult are elemente reprezentând stilurile clasicist, baroc și renascentist.
Nava bisericii are o lungime de 43 metri, o lățime de 17 metri. Deasupra intrării se află o copie a statuii Pieta. Crucea de pe cupolă se află la o înălțime de 56 metri. Lăcașul de cult este realizat în stil eclectic, purtând elemente ale stilurilor clasicist, baroc și renascentist. Intrarea principală este încadrată de patru coloane masive cu capiteluri corintice. Frontispiciul adăpostește o copie a sculpturii Pieta, lucrarea lui Michelangelo.
Gara Arad
Gara Arad (sau Gara Mare) este cea mai mare gară din municipiul și județul Arad, dar și una dintre cele mai tranzitate din Regiunea de Vest a României.
Primul tren care a circulat în Arad a fost în 25 octombrie 1858, anul deschiderii căii ferate Szolnok–Arad. Între 1869 și 1871 se construiește calea ferată Arad–Timișoara, în lungime de 55,6 km, linie deschisă în data de 6 aprilie 1871.
Clădirea actuală a gării a fost construită după planurile arhitectului arădean Lajos Szantay. Lucrările la clădirea gării din Arad au început în anul 1905 și au fost încheiate în 1910. Gara a fost bombardată puternic în octombrie 1944 de către trupele germane și a fost refăcută între anii 1950-1953.
Catedrala Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (fosta catedrală)
Catedrala „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” este un monument de arhitectură barocă. Edificiul a fost construit între anii 1862-1865 sub conducerea arhitectului Anton Ziegler. Principalii finanțatori ai construcției au fost familia Mocioni și bancherul Gheorghe Sina din Viena.
Cele două turnuri de la fațadă au fost supraînălțate în anul 1904. Cele două turnuri sunt prevăzute cu câte un orologiu pe fiecare latură.
Biserica a servit drept catedrală a Episcopiei Aradului de la ridicarea sa și până în anul 2009, când Catedrala Sfânta Treime din Arad, construită începând cu 1991, a dobândit funcția de catedrală.
Locuri pentru relaxare
Catedrala „Sfânta Treime”
Catedrala „Sfânta Treime” din Arad este o catedrală ortodoxă, sediul scaunului arhiepiscopal al Arhiepiscopiei Aradului. Edificiul adăpostește, de asemenea, o parte din moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur. Pictura catedralei a fost realizată de pictorul Cezar Constantin Cătălin Băluț și a fost finalizată în luna decembrie a anului 2018, când a avut loc sfințirea lăcașului de cult.
Piatra de temelie a catedralei arădene a fost așezată în anul 1991 de către Timotei Seviciu, episcopul Aradului. Catedrala a fost târnosită de către Patriarhul Daniel la data de 6 decembrie 2008, iar la 28 noiembrie 2009 a devenit catedrală arhiepiscopală.
Ștrandul Neptun
Ștrandul Neptun din Arad este cel mai mare ștrand din România și al doilea din Europa. Situat pe bucla Mureșului, ștrandul Neptun se întinde pe o suprafață de aproape 40 de hectare de verdeață fiind al doilea ștrand ca mărime din Europa. În timpul verii au loc diverse festivaluri și concerte în aer liber.
Ștrandul are la bază cinci bazine de înot, un tobogan acvatic, locuri de joacă pentru copii. În interiorul ștrandului Neptun, vizitatorii pot să consume băuturi ori mâncare la cele peste 100 de baruri, restaurante, pizzerii.
Concluzie: Aradul este o destinație plăcută, perfectă dacă vrei să scapi de agitație și să vizitezi clădiri istorice.
