Pe urmele tradițiilor în Vrancea: Muzeul Satului Vrâncean

Duminică, 8 mai, grupul DizAbil.Eu a marcat Ziua Europeană pentru Viața Independentă printr-un tur ghidat la Muzeul Satului Vrâncean, un loc reprezentativ pentru viața, tradițiile și obiceiurile din județul Vrancea.

Cu doar câteva zile în urmă, am stabilit că duminică, 8 mai, ora 10:30 să vizităm Secția de Etnografie a Muzeului Vrancei, care se află în incinta Crângului Petrești. Locul întâlnirii a fost în parcarea destul de mare de la intrarea în crâng, apoi am luat-o cu toții agale, fără grabă spre muzeu. Un muzeu în aer liber s-a dovedit a fi locul ideal pentru a comemora o zi atât de importantă.

Pe lângă momente plăcute, am avut ocazia să învățăm lucruri interesante și inedite despre tradițiile și obiceiurile oamenilor care au trăit cândva pe meleagurile județului Vrancea. Este un loc perfect pentru a te relaxa în ambianța tradițiilor, a etnografiei și a caselor vechi. Nu crezi? Vino și vezi!

Muzeul Satului Vrâncean – o capsulă a timpului

Muzeul Satului Vrâncean este situat în localitatea Petrești, la doar câțiva kilometri de Focșani și a fost înființat în anul 1977 pentru punerea în valoare a patrimoniului etnografic al Vrancei ce cuprinde 73 de construcții autentice grupate în 32 de complexe cu peste 6.000 de obiecte diferite, anexe, instalații tehnice țărănești, instituții administrative și sociale.

La intrarea în muzeu ne-am întâlnit cu dna muzeograf Alina Ulmeanu. Aceasta ne-a explicat cum se construiau casele sau anexele odinioară. Ele sunt grupate după zona din care provin: munte, deal sau șes, fiecare fiind construită din materiale caracteristice zonei. Casele din satele Tulnici, Vrâncioaia, Vidra, Soveja, Nereju, Jariștea, Năruja și alte localități vrâncene sunt reprezentate în cadrul muzeului prin gospodării specifice. Prima construcție vizitată a fost o casă din Vrâncioaia, un sat din inima Munților Vrancei.

De exemplu, casele din zona de munte sunt construite pe temelie din piatră, din bârne rotunde lipite cu lut, cu acoperiș în patru ape din șindrilă. Cu o încăpere, două-trei, cu tindă și prispă. Mobilierul de lemn se rezumă la strictul necesar: pat, mese, scaune, polițe, sobă, preșuri, vase de ceramică, unelte de lucrat pământul. Am avut ocazia să văd „pe viu” cum trăiau străbunicii noștri.

Am fost realmente impresionată de școala sătească din Nereju – o experiență care pe mine m-a năucit complet. Am admirat băncile lungi de lemn, tăblițele individuale de scris, călimările de cerneală martore a istoriei noastre culturale. Când am pășit în acea școală am trăit emoții de nedescris.

Mergând pe aleile muzeului încercând să aflu noi comori arhitecturale, am descoperit că, pe lângă case, există și două crame de lemn de la jumătatea secolului al XIX-lea, una fiind din Cotești, un loc foarte cunoscut de către mine. Am putut vedea și cum arătau stânele pe vremuri și multe alte anexe gospodărești.

După ce am colindat tot muzeul ne-am așezat pe o bancă încercând să rememorăm tot ce ne-au văzut ochii. Unii dintre prietenii din grupul Dizabil.Eu erau puși pe șotii, ceea ce a făcut ziua și mai plăcută. Înainte de a parași muzeul am vizitat Hanul Odobești, o construcție cu etaj, construită undeva prin anii 1800. Mie mi-a atras atenția măreția clădirii comparativ cu restul. La parter am găsit – bucătăria, cămara și sala de mese. La etaj am putut vedea dormitoarele pentru oaspeți.

Ne-am îndreptat către ieșirea muzeului și ne-am plimbat prin crâng înainte să ne întoarcem în oraș. Crângul era plin de oameni, oameni ce au evadat pentru câteva ore de aglomerația orașului cautând liniște și aer curat.

Și cam atât despre vizita noastră la Muzeul Satului Vrâncean. Țin să menționez că o vizită la acest muzeu este binevenită, mai ales dacă ești un împătimit al tradițiilor și al istoriei poporului român. Eu una m-am bucurat de fiecare moment petrecut aici, la fel și prietenii mei.

Vă invit la un tur virtual la Secția de Etnografie a Muzeului Vrancei accesând clipul de mai jos. Cei care nu ați avut ocazia să vizitați Muzeul Satului veți putea afla câteva lucruri interesante despre tradițiile și obiceiurile din cele mai vechi timpuri, chiar de la ghidul care dus în călătoria pe urmele tradiției.

Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați și inserați vizibil link-ul articolului