De mulți ani sunt băgată în multe grupuri pentru persoane cu dizabilități, pe o rețea de socializare, dar nu mă simt inclusă în aceste grupuri. Din păcate, acolo este o normalitate ca lamentarea și gândirea negativă vis-a-vis de persoana lor, de alte persoane dizabile, dar mai ales de persoanele abile că nu îi acceptă. Ok, înțeleg perfect că persoanele fără dizabilități nu te includ în societate, dar tu ce faci ca să fii vizibil?
Persoanele cu dizabilități trebuie să învețe că nu sunt inutile și că pot realiza ceva. Trebuie să-și dezvolte abilitățile și aptitudinile, să interacționeze cu ceilalți, să-și gestioneze stresul și să se adapteze la schimbare. În plus, trebuie să construiască un sistem de sprijin și să învețe să ia decizii cu încredere, să își maximizeze potențialul și să caute oportunități de a se implica în activități sociale și de a contribui la comunitate. Altfel nu se pot face văzute de ceilalți și nu va exista niciodată o incluziune în societate.
Incluziunea socială trebuie să vină mai întâi de la persoanele cu mobilitate redusă, familiile lor și mai apoi de la comunitate. Societatea trebuie să le ofere persoanelor cu dizabilități oportunități de a se implica în viața comunității prin programe de formare profesională, educație și angajare. În loc de lamentări, grupurile ar trebui să fie doar pentru informare, să afle unde pot participa la programele de educare și formare profesională, recuperare, etc. Acest lucru le va face viața mai bună.
Am o dizabilitate, nu pot face nimic
Nimeni nu ar trebui să spună niciodată că o persoană cu dizabilități nu poate face nimic pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții. Am scris deja mai sus ce și cum. Din păcate sunt destui care consideră ca statul trebuie să le pună totul pe tavă, acumulează frustrări atunci când vine vorba de neajunsuri de orice fel, lipsa stimei de sine. Știu că o reușită oricât de mică ține și de educație, dar și de auto-educație.
Dacă ai impresia că persoanele dizabile nu pot face nimic, gândește-te la Nick Vujicic. Nick Vujicic este un om cu dizabilități (lipsa totală a membrelor) care a reușit să facă lucruri extraordinare, cum ar fi să dea discursuri motivaționale în întreaga lume și să scrie cărți. El este o inspirație pentru mulți oameni și dovedește că nimic nu poate să te oprească dacă ai încredere în tine.
Am și eu o dizabilitate, dar nu cerșesc milă. Mă simt bună, puternică și capabilă să îmi ating obiectivele. Dizabilitatea mea nu mă definește și nu mă limitează în ceea ce pot face. Cu toții avem dificultăți, iar eu am ales să mă concentrez pe abilitățile mele și să mă bucur de cea mai bună viață pe care o pot avea. Îmi folosesc dizabilitatea ca o oportunitate de a deveni mai bună, de a-mi îmbunătăți abilitățile și de a învăța cum să fac față provocărilor. Mă consider norocoasă că am ocazia să trăiesc și să învăț din această experiență. NU mă lamentez, da, știu sună arogant.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați şi inseraţi vizibil link-ul articolului.
