Castelul de Lut: locul unde odinioară trăiau zânele

După ce am plecat de la Mănăstirea Brâncoveanu, următorul nostru popas a fost într-un loc foarte frumos, desprins parcă din poveștile copilăriei noastre, Castelul de Lut Valea Zânelor. Acest tărâm te învăluie imediat într-un univers menit să te poarte către copilul din tine, un copil care încearcă să prindă firul poveștii. Locația se află într-un sat pitoresc din județul Sibiu, mai precis în Porumbacu de Sus, la 40 de km de municipiul Sibiu. Drumul este asfaltat, iar peisajul până la castel te lasă fără cuvinte.

Ajunși la castel, abia am găsit loc în parcare. În timp ce coboram din mașină, curiozitatea mea creștea, voiam să văd cât mai repede acest loc de basm. În de la intrarea în curtea castelului aveam un sentiment ciudat, de parcă mă aflam într-o poveste.

Curtea era foarte îngrijită, cu multă verdeață, eu însă eram acolo doar fizic. Mintea mea a pășit înapoi în copilărie. M-am simțit dintr-odată atrasă de atmosfera aceasta și am decis să explorez împrejurimile. O pasăre cânta în depărtare, iar un stol de rândunele se adunau în unul dintre copacii din zonă. Acea imagine m-a făcut să îmi dau seama că totul este posibil și că visurile pot deveni realitate.

Castelul în sine te duce cu gândul la acele case de turtă dulce din povestea Fraților Grimm, Hansel şi Gretel. Pereții exteriori albi fac un contrast frumos cu acoperișul maro, dând un aspect aparte și un element de design unic castelului. Acoperișul din șindrilă de lemn este cel care ne introduce în lumea basmului, datorită formei sale care imită crestele munților.

Castelul de lut Valea Zânelor are acoperiș din țigle, tencuială, iar în interior sunt două nivele, parter și mansardă, 10 camere, fiecare cu design unic. Construcția este ridicată doar din materiale naturale: piatră de râu, beton, lemn, lut și var. Totul fiind lucrat manual, iar turnurile sunt făcute din piatră.

Este o locație minunată și poate oferi o imagine fermecătoare a Munților Făgăraș. Locul perfect pentru persoanele care își doresc să aibă parte de relaxare și multe momente minunate în natură. De asemenea, este locul ideal pentru copii, aceștia vor fi fascinați de construcția castelului și se vor bucura de aerul curat de munte.

Ideea de a construi acest castel este un proiect privat deținut de doi bucureșteni care a început în martie 2014. Aceștia de fapt voiau să se mute undeva la țară, într-un loc liniștit. Un loc de povești, unde să aibă o casă de poveste. Locul se pare că a fost acaparat de turiști și a devenit rapid unul dintre atracțiile turistice importante din județul Sibiu.

Nu știu dacă se poate vizita și interiorul construcțiilor. Sincer nu am văzut pe nimeni intrând, dar cui îi pasă, locația este mai mult decât superbă. Când am vizitat castelul, era foarte multă lume. Cu greu am filmat și fotografiat printre oameni.

Proprietarii au denumit spațiul din curtea castelului Grădina Magică a Zâne – un loc feeric. Tot aici există și un loc pentru gurmanzi, unde pot servi preparate tradiționale, sau pot face picnic pe iarbă. Undeva în capătul curții am putut vedea și un râu cu apă limpede, înconjurat de flori, unde turiștii se răcoreau.

Pe un panou găsim legenda locului. Aici scrie că tărâmul pe care se află castelul era locuit de făpturi magice, zâne, care protejează și în prezent locul: „Demult, tare demult, prin părțile astea de lume trăiau niște zâne. Erau într-o înțelegere cu oamenii, care știau că sunt suflete bune și nu se amestecă în treburile lor. Zânele locuiau într-o pădure, lângă un râu, iar oamenii numiseră acel loc fermecat Valea Zânelor. Iată că într-o bună zi liniștea locurilor a fost tulburată de un zmeu care a pus ochii pe acele meleaguri. I-a plăcut pădurea și râul și s-a hotărât să-și facă acolo sălașul. Însă nici zânele, nici oamenii nu voiau o astfel de dihanie în apropierea lor așa că – unii cu furci și topoare, alții cu baghete magice – au pornit împotriva zmeului. Luptă a fost înfricoșătoare și a durat trei zile și trei nopți. Zmeul a fost învins și a fugit în lume, spre bucuria oamenilor și a zânelor. Pădurea însă era pârjolită, așa că zânele nu mai aveau unde să locuiască. Și-au luat rămas bun de la oameni și au plecat spre alte meleaguri, făgăduind însă oamenilor că se vor întoarce când vor putea locui din nou în vale”

Am plecat de acolo ușor triști, dar cu promisiunea că vom reveni. Aș fi vrut să mai stăm, însă la noi mereu timpul este limitat. Cu inima strânsă ne-am îndreptat spre următoarea locație, Sibiu.

Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați și inserați vizibil link-ul articolului.