Aromă de vară, gust de iubire: călătorie culinară cu Monini

Când eram mică, îmi plăcea să privesc cum gătește mama, cum toată casa mirosea plăcut. Nu era nimic mai plăcut să o privesc cum gătește, cum tăia legumele cu răbdare, cum amesteca în oale cu gesturi sigure, blânde.

Îmi spunea câte o poveste despre fiecare ingredient în parte – cum a crescut roșia în grădină, care avea gust de vară, iar ceapa tăiată mărunt aducea lacrimi și râsete deopotrivă, sau cum usturoiul nu te apără doar de răceală, ci și de zilele mohorâte. La acea vreme nu aveam habar de dietă mediteraneană și nici că exista ulei de măsline extra-virgin, dar știam un lucru: mâncarea făcută cu dragoste are alt gust.

Anii au trecut și am început să gătesc singură. La început timid, apoi cu tot mai multă încredere și curiozitate. Îmi plăcea să încerc noi arome, combinații surprinzătoare, dar și soluții sănătoase. Căutam acel ceva care să prindă viață în bucătăria mea. Până într-o zi.

Un strop de soare pe farfurie

Eram în vacanță în Toscana atunci când am gustat pentru prima dată un ulei de măsline adevărat. Nu dintr-o sticlă elegantă dintr-un magazin, ci turnat simplu, fără pretenții, peste o felie de pâine proaspătă, încă aburindă. Nu știam atunci că acel lichid verde-auriu urma să-mi schimbe nu doar gusturile, ci și felul în care aveam să privesc bucătăria.

Toscana nu mi-a oferit doar priveliști de vis, ci și o revelație: că bucătăria nu trebuie să fie complicată ca să fie memorabilă. Acel strop de ulei turnat peste pâinea fierbinte mi-a spus, fără cuvinte, că esența gustului adevărat stă în sinceritate. Atunci am simțit că viața poate fi frumoasă…prin lucruri mici, dar adevărate.

Întoarsă acasă, simțeam că ceva îmi lipsește. O parte din mine a rămas acolo, în Italia – și nu era doar din cauza frumuseții locului, a dealurilor scăldate în lumină, sau a apusurilor peste vii. Era din cauza acelui gust care vorbea despre simplitate și despre rafinament.

Cu Monini, bucătăria mea prinde gustul Italiei

Am început să caut acel gust viu, proaspăt, ușor picant, cu arome care dansau între iarbă proaspăt tăiată și migdale crude. Mi se părea că orice sticlă încercam era doar o umbră a amintirii. Apoi, am descoperit Monini – un strop de soare italian care transformă o rețetă simplă într-o experiență de neuitat.

Din acel moment rețetele mele au căpătat nu doar un plus de savoare, ci și de rafinament. E prezent aproape în fiecare rețetă. Îl folosesc la legume coapte, la salate mediteraneene, la pește gătit simplu, cu puțin usturoi și ierburi.

Atunci când deschid sticla de ulei de măsline extra-virgin Monini închid ochii și parcă mă plimb printr-o livadă italiană, cu măslini bătrâni și soare blând. În acea clipă, știu că nu gătesc doar o cină. Pregătesc o poveste ca cele care mi le spunea mama odinioară în timp ce pregătea cele ma bune bucate. Povestea mea este despre gust, despre grijă, despre rădăcini și visuri.

Rețetă: Bruschete cu roșii și busuioc – gustul verii pe pâine

Cu gândul la mama, mi-am zis că trebuie să gătesc ceva special pentru ea. Nu ceva complicat, ci ceva sincer, cu gusturi curate, în care fiecare ingredient să aibă locul lui și rostul lui – așa cum mă învățase ea. M-am oprit la o rețetă simplă, dar plină de suflet care spune o poveste despre Italia.

Am ales să gătesc bruschete cu roșii și busuioc – o pregătesc ori de câte ori vreau să aduc Italia în bucătăria mea. E simplă, sănătoasă, dar, mai ales, e plină de farmec. Iau o pâine rustică, o prăjesc ușor, frec fiecare felie cu un cățel de usturoi, apoi adaug roșii tăiate cubulețe, busuioc proaspăt, un praf de sare, iar la final… un strop generos de ulei de măsline extra-virgin Monini Classico.

A luat o mușcătură, a închis ochii și a zâmbit. Acel zâmbet cald pe care-l știu din copilărie, când o bucuram cu un gest simplu.
-Are gust de vară… Și de iubire, zise ea.

I-am zâmbit mamei și i-am spus:
– Știi, uleiul ăsta nu e doar „ulei”. E ca o poveste care începe în inima Italiei, cu aromă de busuioc și iubire, care ajunge, cumva, în farfuriile noastre.

I-am povestit că Monini nu e un brand oarecare – e o familie care face ulei de măsline de peste o sută de ani, cu aceeași grijă și respect pentru natură și tradiție. Totul începe cu măsline culese la momentul potrivit și presate la rece, ca să păstreze tot ce e mai bun din ele: aroma, prospețimea, culoarea aceea verde-aurie pe care o recunoști imediat.

– Și știi ce-mi mai place? Că pot alege exact ce simt. Dacă vreau ceva echilibrat, merge Classico, dar dacă vreau un gust mai intens, aleg GranFruttato. Au și variante cu aromă de busuioc, de usturoi, chiar și cu trufe sau lămâie – exact cât să îți transforme o rețetă simplă într-un deliciu neașteptat.

Mama m-a ascultat în timp ce mai lua o îmbucătură. Am simțit că nu doar gustul delicat îi plăcea, ci și povestea din spatele lui. Poate pentru că și ea, la rândul ei, a gătit mereu cu suflet, iar acum vedea cum sufletul ei se continuă și în mine.

Am realizat atunci că, în timp ce pregăteam acele bruschete, nu doar eu îi ofeream mamei o amintire frumoasă – ci și Monini ne oferea amândurora o mică fereastră spre Italia, spre gusturile autentice, spre un mod de a trăi mai simplu, mai sănătos, mai adevărat.

În timp ce râdeam cu mama la masă, mi-am dat seama că, uneori, cele mai mari bucurii vin din lucruri mici: o felie de pâine crocantă, o roșie zemoasă, un strop de ulei de măsline, o vorbă blândă. Și poate că, într-adevăr, dragostea trece prin stomac. Dar mai întâi, printr-o amintire, o poveste încă nescrisă.

Mult timp am privit gătitul ca pe o obligație. Apoi am înțeles că a mânca sănătos înseamnă, de fapt, a avea grijă de corpul meu, dar și de suflet. Acest lucru nu înseamnă că urmez vreo dietă strictă. Aleg cu grijă fiecare ingredient, începând cu uleiul de măsline extra-virgin Monini, pe care îl consider aliatul meu de încredere în bucătărie.

Sursă foto: Monini, Arhiva personală și Freepik; Editare: Canva

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2025