Pe urmele credinței în Neamț: Mănăstirea Sihla și Peștera Sfintei Teodora

1

Următoarea mănăstire din pelerinajul nostru a fost Mănăstirea Sihla. Mi-am dorit foarte mult să vizitez această mănăstire și peștera în care a locuit Sfânta Teodora. Această mănăstire face parte și din pelerinajul din 2005. M-a impresionat foarte mult acest loc, în mod special peștera și abia așteptam să revăd acest loc special pentru mine.

Când am plecat de la Mănăstirea Agapia, am întrebat o măicuță învârstă cum să ajungem la Mănăstirea Sihăstria, iar măicuța mi-a spus că sunt 16 km. până acolo, pe un drum forestier, din piatră. Mi-a mai spus că în drumul nostru, la 8 km distanță, se află și Mănăstirea Sihla și că ar fi o mare păcat să nu o vizităm. Cu această ocazie s-a împlinit o mare dorință a mea. Lăcașul de cult își începe istoria încă din secolul XII. Biserica este construită în stilul clasic al bisericilor moldovenești în secolul XVIII de către familia Cantacuzino.

Mănăstirea Sihla este situată în sud-estul Munților Stânișoarei, pe Obcina Sihlei, munte cu o puternică încărcătură spirituală. Cu toate că chiliile călugărilor au fost îmbunătățite, bisericuța din lemn cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” ce datează din anul 1813, parcă a rămas uitată. Cu toate acestea bucuria revederii acestui lăcaș sfânt fost de nedescris. A trecut mult timp de când am fost și am vizitat Schitul Sihla, dar chiar și așa pot spune că peisajele,liniștea și frumusețea locului, o păstrez și acum în suflet. Nu-mi găsesc cuvintele să descriu frumusețea și sfințenia locului și a celor care trăiesc aici. Este un loc frumos îngrijit, unde n-am poposit însă prea mult, fiind nerăbdători sa ajungem la Pestra Sfintei Teodora din apropiere.

Din documentările mele am aflat că începuturile de sihăstrie la Sihla se pierd departe în istorie, înainte de anul 1200. Prima menționare scrisă ca la Sihla exista sihăstrie datează din anul 1326. Când am fost eu prima dată aici era schit și am aflat că în 2011 schitul a devenit mănăstire cu denumirea Mănăstirea Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sihla.

Peștera Sfintei Cuvioase Teodora

Pe partea de nord a Muntelui Sihla, pe o potecă tainica, se urcă la Peștera Sfintei Cuvioase Teodora. În timp ce urcam spre peșteră am dat peste Bisericuța „dintr-un brad” cu hramul Schimbării la față, de sub peretele de piatră, care se afla în apropiere. Mi-a atras atenția prin simplitatea ei.

Drumul către peștera Sfânta Teodora este foarte pitoresc, mai ales că trece prin stânci uriașe, a căror stabilitate nu poate fi foarte sigură. Drumul este un pic diferit de ceea ce știam eu în 2005. Mi s-a părut ceva mai dificil acest traseu, comparativ cu ce știam eu. La intrarea în peșteră te întâmpină icoana sfintei, iar printre stânci se întrevede altarul luminat de lumânări.

Sfânta Teodora de la Sihla s-a născut în jurul anului 1650 într-un sat din apropiere, fiind cea dintâi româncă trecută în rândul sfinților. Biserica Ortodoxă Română o prăznuiește pe data de 7 august. Sfintele sale Moaște au rămas în peșteră mai mult de 100 de ani, și în jurul lor a luat ființa Schitul Sihla. Primul a venit acolo fostul ei soț, Cuviosul Elefterie, auzind de sfințenia vieții ei.

A fost căsătorită contra voinței sale. Neavând copii, soții hotărăsc împreună să se călugărească, el retrăgându-se la Mănăstirea Poiana Mărului și ea – la vârsta de aproape 30 de ani la fostul Schit Vărzărești, actual Mănăstirea Vărzărești, din județul Vrancea. Tot aici se află o parte din Moaștele Sfintei Cuvioase.

Scurta istorie a mănăstirii

Mănăstirea Sihla (sau Schitul Sihla) este o mănăstire ortodoxă din sec. XVIII-XIX, care se află la 1000 m altitudine într-o zonă stâncoasă a Obcinei Sihlei din Munții Stânișoarei, pe drumul forestier care leagă satul Agapia de mănăstirile Sihăstria și Secu. În apropierea de mănăstire se află peștera în care în secolul al XVII-lea a trăit Cuvioasa Teodora, fiica lui Joldea Armașu de la Cetatea Neamțului, cea care va fi cunoscută în lumea ortodoxă drept Sfânta Teodora de la Sihla.

Singura mărturie despre prima biserica din lemn de la Sihla se află într-un pomelnic ctitoricesc săpat în piatra, ce ne transmite ca e ctitorita de familia Cantacuzino în anul 1741, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Tradiția locului spune că, în vremurile de odinioară, preoții schitului Sihla nu vedeau oameni la față decât în zilele de hram ale celor doua bisericuțe. În anii 1951 și 1954, cu cheltuiala Mănăstiri Sihăstria, s-au înlocuit acoperișul și pereții exteriori cu scânduri pentru protecție.

Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați şi inserați vizibil link-ul articolului

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns