Evadarea de o zi: Stațiunea Sărata-Monteoru

1

Așa cum v-am spus când am scris despre Mănăstirea Ciolanu, ne-am propus să cucerim cel puțin o parte din zona Munteniei și următorul nostru obiectiv a fost stațiunea Sărata-Monteoru, o stațiune ce ocupă o poziție pitorească, înconjurată în toate părțile de dealuri.

Voi începe prin a scrie că satul Sărata-Monteoru sau Monteoru, unde se află și stațiunea este cunoscut și pentru cultura Monteoru, o cultură arheologică datând din epoca bronzului, reprezentată printr-o mare așezare aflată în apropiere de marginea de est a satului de astăzi, pe dealul Cetățuia.

Nu am ratat ocazia de a ne plimba în parcul englezesc așa cum era numit odinioară, amenajat la cererea lui Grigore Monteoru și definitivat în 1904 de dr. Constantin Angelescu, ginerele lui Monteoru. În interiorul parcului am descoperit un bazin al unei fântâni arteziene, dar și un chioșc de grădină realizat din fier forjat și blocuri de piatră. Pe gardul exterior este o placă de piatră pe care scria că acolo se afla „Fontâna Gr. C. Monteoru. 1890”.

Perioada de glorie a stațiunii a fost până la al Doilea Război Mondial, fiind distrusă după instaurarea regimului comunist și confiscarea proprietății.

A fost o evadare de o zi, așa că nu a fost vorba de a rămâne aici pentru mai multe zile, nici măcar de a ne bălăci în apa sărată. Aici, în stațiune, există 2 hoteluri și pensiuni care îi așteaptă pe cei dornici de evadare din oraș. Hotel Ceres aflat de o parte a pârâului Sărata este vechi, renovat şi arată foarte bine.Hotelul este în grija Ministerului Muncii și anual acolo se cazează mulți pensionari veniți pentru tratament.

Pe un panou informativ de mari dimensiuni, amplasat în apropiere, am găsit câteva date referitoare la istoricul stațiunii: ”Prima mențiune documentară a Săratei datează din perioada 1482 – 1496, într-un hrisov emis de Vlad Călugărul.

Tot plimbându-ne pe acolo am ajuns la Izvorul numărul 6 cu următoarele recomandări terapeutice, conform informațiilor afișate desupra: ulcer gastric și duodenal, gastrite, duodenite, dismicrobism intestinal, litiază biliară, enterocolite, pancreatite sau indigestii acute.

Hotelul Casino, de cealaltă parte a pârâului Sărata, poate fi accesat prin trecerea podului, care se termină la intrarea de la recepție. În afară de multe alte facilități, acest hotel are și o piscină modernă cu apă sărată, cu o capacitate de 150 de locuri.

Am ajuns și în fața capelei familiei Monteoru, o biserică monument istoric unde fondatorul stațiunii Sărata-Monteoru se odihnește alături de membrii familiei sale. În curte, sub umbra copacilor, am văzut pe gard monumentul funerar al fiului său, Gogu.

Mi-a plăcut mult Sărata-Monteoru și vreau să revin în fiecare an pentru apa sărată din piscină, aerul curat și peisajele frumoase. Se mai pot face drumeții prin pădure, pe poteci marcate. Noi ne-am limitat la stațiune. În plus, peste tot erau indicatoare cu numele și direcția obiectivelor indiferent de însemnătatea lor.

Am observat că atât localitatea cât și stațiunea sunt strâns legate de izvoarele sărate.

Scurt istoric al stațiunii

Sărata-Monteoru (pe scurt și Monteoru; în trecut, Fundul Sărății) este un sat în comuna Merei din județul Buzău, Muntenia, România. Este o stațiune balneară de interes local sezonieră, și a fost mai întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate. Se află în zona central-vestică a județului, Muntenia, România, la aproximativ 14 km distanță de orașul Buzău.

Apele cu proprietăți curative au fost menționate încă din 1837, localnicii folosindu-le pentru tratarea unor boli. Grecul Grigore Stavri (care ulterior și-a luat numele de Grigore Constantinescu-Monteoru) a achiziționat în perioada 1860–1880 toate terenurile petrolifere, precum și întregul sat denumit pe atunci Fundu Sărății și s-a îmbogățit din afacerile cu petrol, comercializând atât țiței brut, cât și ulei mineral fabricat în distileria deschisă în 1871.

In anii de după Primul Război Mondial s-a înființat Institutul de Balneologie, care în cadrul unui studiu mai larg despre apele minerale din România, și-a îndreptat atenția spre izvorul nr. 2 din Monteoru. Dr. G. Niculescu a constatat că apele izvorului conțin clorură de sodiu și clorură de magneziu, fără a avea însă bicarbonat de sodiu și că au o compoziție asemănătoare celor din stațiunea franceză Châtel Guyon. Studiile sale au fost publicate în revista Institutului și au fost prezentate la diferite conferințe. Pe baza acestor date, dr. A. Theohari a stabilit indicațiile terapeutice ale acestor ape în afecțiunile tubului digestiv și anexelor acestuia.

Dacă doriți să faceți o vizită virtuala, o puteți face accesând link-ul de mai jos

Orice upload al acestor fotografii este interzis fără citarea sursei.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați și inserați vizibil link-ul articolului

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns