Se spune că supărarea este umană. Cu toate acestea, este important să ne amintim de înțelepciunea mesajului lui Aristotel: „Oricine se poate enerva, asta este ceva foarte simplu. Dar să te enervezi pe persoana potrivită, în gradul potrivit, la momentul potrivit, cu scopul potrivit și în modul corect, cu siguranță nu este atât de simplu. „. Este foarte greu, am dreptul să fiu furioasă viață.
Uneori există o realitate paralelă la nivel uman. Adică, o persoană se enervează fără niciun motiv în mod regulat cu ceilalți atunci când tinde să măsoare răspunsurile și reacțiile altora pe baza propriei judecăți a modului în care crede că ar trebui să fie lucrurile. Cel mai adesea, furia apare atunci când o persoană întâlnește situații, atitudini și comportamente care sunt diferite de așteptările sale.
În spatele oricărei mânii se află un anumit grad de frustrare. Ne irităm pentru că ne simțim incapabili să controlăm o anumită situație și chiar o persoană. Este clar. Totul ne deranjează; devenim intratabili, nimic nu ne mulțumește și atunci când nu reușim să controlăm situația creste gradul de stres și anxietate.
Furioasă pe nedreptatea vieții
Indignare, acel sentiment uman care generează o doză uriașă de furie și este mai prezent ca niciodată în lumea de astăzi. Mi s-a întâmplat și mie să am furie până și pe viață. Nu cred că există om căruia să nu i se întâmple cel puțin odată să aibă furie puternica pe viață, mai mult decât pe oameni.
Este ceva obișnuit ca, în fața situațiilor de nedreptate cu care ne confruntăm să fim dornici de răzbunare chiar și față de viață. Mereu am spus că viața mi-a luat multe și că îmi datorează foarte multe. Așadar, ar fi corect să mi se facă dreptate. Am tot încercat să folosesc o varietate de procese conștiente și inconștiente pentru a face față sentimentelor de furie, dar nu a funcționat întotdeauna.
De mai multe ori m-am întrebat de ce viața nu este corectă pentru toată lumea. De ce viața este mai bună cu oamenii răi? De ce tocmai eu am o dizabilitate, care mi-a tăiat aripile încă din copilărie? Din această cauză, nu am avut așteptări ca visele și dorințele să fie împlinite. De ce te dezamăgesc oamenii? De ce pentru unii ești suficient de bun atât cât le poți fi de folos?
Este bine ca furia să fie evacuată
Am încercat să aflu ce anume îmi declanșează furia și apoi am încercat să dezvolt strategii pentru a preveni ce face să-mi pierd controlul. Tocmai am făcut un prim pas, am spus tot ce mă înfurie. Acest lucru m-a ajutat să recunosc că resentimentele și furia nu sunt bune pentru mine. De multe ori resentimentele sau furia îmi scurgea energia, mă face să mă simt inconfortabil.
M-am întrebat, oare această furie mă face să mă simt bine sau rău? După ce m-am analizat, mi-am zis că trebuie să mă îndrept către ceva mai constructiv. Am devenit mai conștientă de nevoile personale sau de valorile care nu sunt îndeplinite. Că a sosit timpul să le împlinesc. M-am conectat cu nevoile mele, am observat cum se schimbă ceva: în loc să mai fiu concentrată pe „dușman”, aici recunosc că există o nevoie personală care nu este satisfăcută. Este greu! Al naibii de greu! Cu toate acestea încerc să mă concentrez pe cea ce îmi face bine. Acum nu mai sunt furioasă.
Tu cum te manevrezi furia?
