În ultimele zile am reușit să-mi dau seama cât de insensibili suntem la problemele altora. Am văzut cum poți fi ridiculizat pentru că ai o problemă, fie că e vorba de familie, de sănătate sau pentru că vrei să faci ceva cu viața ta, dar nu știi de unde să începi. Ne-am îndepărtat atât de mult de oameni încât dramele lor, care sunt adesea foarte mari, ajungem să le tratăm ca pe niște nimicuri.
Oamenii trebuie să înțeleagă că fiecare dintre noi are probleme, mai mari sau mai mici, preocupări, așteptări, dezamăgiri, dar acest lucru nu ar trebui să ne facă insensibili la problemele altora, indiferent de natura lor. La români există acea mentalitate: mie nu mi se poate întâmpla. Nu uitați că vi se poate întâmpla și vouă!
Știați că atunci când îi ajutați pe ceilalți, există șanse să fiți fericiți? Unii dintre voi știți acest lucru, dar alții nu, deoarece nu au experimentat. Există multe modalități de a-i ajuta pe ceilalți. Un gest mic, cum ar fi un zâmbet la momentul potrivit, un salut, o îmbrățișare sau o simplă atingere pe umăr poate avea efecte pe care s-ar putea să nu vi le imaginați.
Insensibilitatea! răul acestor vremuri
Nu de puține ori s-a văzut cât de insensibili sunt unii oameni când vine vorba de vârstnici, persoane cu dizabilități și, mai recent, drama acelor femei din Afganistan, despre care am scris aici. Nu mai vorbesc atunci când este sunt prezentate la TV, sau pe rețele de socializare cazuri umanitare legat de copiii ai căror viață depinde de o anumită sumă de bani. Mulți adulți și adolescenți compară aceste cazuri cu reclame enervante. Cu alte cuvinte, dramele altor persoane de multe ori este asociată cu ignoranța, deoarece nu poate atribui o semnificație suferinței altora.
Oamenii insensibili pot fi insensibili în relațiile lor cu ceilalți. Ei pot fi, de asemenea, cazul durerii altora, dar nu și atunci când vine vorba de circumstanțe care apar în propria lor viață, a brusc insensibilitatea devine sensibilitate. Mai nou, capacitatea de a fi sensibil, a fost pierdută pe calea periculoasă a insensibilității sociale, iar nepăsarea de suferință și durere față de alte persoane este în curs de dezvoltare.
Concluzia mea față unele persoane care spun că nu au sensibilitate față de altele, nu exprimă renunțarea la o anumită sensibilitate, deoarece toți avem nevoie de această resursă valoroasă la un moment dat. Acești oameni vor să arate că prin nepăsarea lor sunt diferiți de ceilalți, de fapt manifestă o dizabilitate, o stângăcie.
A fi sensibil nu înseamnă a fi slab. Nu înseamnă a fi fragil. Nu este o slabiciune. Sensibilitatea este capacitatea de a primi stimuli din mediul nostru și de la noi înșine. Acest lucru este o caracteristică a fiecărei ființe vii.
