După ce am plecat de la Castelul Peleș, următoarea noastră oprire a fost la Mănăstirea Caraiman, în apropiere de orașul Bușteni, pe Valea Prahovei. Se află la o altitudine de 900 metri, la poalele masivului Caraiman, din munții Bucegi. Este una din cele mai înalte altitudini pe care s-a construit vreodată în România un lăcaș de cult.
Ne-am hotărât să facem un popas la această mănăstire după ce auzisem foarte multe lucruri, evident, bune despre lăcașul sfânt. Îmi doream să cunosc acest loc, să fotografiez și să filmez tot ce îmi vedeau ochii.
Drumul până la mânăstire este destul de accesibil cu mașina, însă când am ajuns, aproape ca nu găseai un loc de parcare. Mie nu-mi păsa, eram nerăbdătoare să intru în curtea mănăstirii. Odată intrați în curte, mi-a inspirat o stare plăcută. Imaginile cu peisaje montane panoramice oferă o priveliște minunată, iar liniștea și pacea de aici sunt foarte potrivite pentru meditație și rugăciune.
Curios sau nu, soarele strălucea puternic în partea de jos a curții mănăstirii și, în timp ce urcam pe alei, ceața cădea ca o perdea peste biserică și peste chilii. Din cauza ceții dense, Crucea Caraiman nu se vedea deloc, parcă se ascundea de noi. Ni s-a arătat doar pentru un moment când ieșeam din biserica mare.
Mănăstirea este una nouă, înființată în 1998 la inițiativa părintelui Gherontie Puiu. Se spune că în vremea când era bolnav și a fost internat în spital în urma unui accident vascular a avut un vis în care a văzut-o pe Maica Domnului. „Vei găsi un brad cu sase ramuri, lângă o apă curgătoare, pe un plai de unde se vede marea Cruce. Acolo să faci mănăstirea!”.
În urma acestui vis, părintele Gherontie Puiu a găsit locul potrivit pentru a construi mănăstirea, o zonă minunată pe Valea Prahovei. Crucea de pe Caraiman străjuiește poteca ce duce pașii pelerinilor spre lăcașul sfânt.
Biserica mică are hramul „Acoperământul Maicii Domnului” și a fost construită între anii 2000-2001. Seamănă cu bisericile maramureșene, având o turlă înaltă terminată cu o cruce metalică. În aceeași perioadă s-a construit Aghiasmatarul și un corp de chilii.
Biserica mare este orientată cu fața către „Marea Cruce”. A fost construită între anii 2002-2007 și are hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. Are o turlă pe naos și două pe pronaos, intrarea se face printr-un pridvor susținut de opt coloane. Tot atunci au mai fost construite: clopotnița, trapeza, respectiv unul dintre corpurile arhondaricului.
După ce am ieșit din biserică ne-am oprit și la mormântul părintelui Gherontie Puiu pentru a ne ruga. Părintele a fost înmormântat lângă ctitoria lui, biserica de zid cu hramul „Înălțarea Sfintei Cruci”. Apoi am plecat, simțindu-ne împliniți și bucuroși că am putut să ne rugăm împreună și să-l onorăm pe părinte. Această experiență ne-a întărit credința și ne-a învățat să fim mai recunoscători pentru tot ceea ce avem și pentru tot ceea ce au făcut cei dinaintea noastră.
Apoi ne-am oprit și la mini grădina zoologică din curtea mănăstirii. Aici am putut vedea: păuni, iepuri, porumbei, curcani, rațe din rasa mandarină, lebădă neagră, ponei și un iaz cu pești. Țarcurile erau înconjurate de copiii dornici să vadă păsările și animalele. Vizita la gradina zoologică este gratuită.
La plecare, ne-am simțit încărcați cu o energie spirituală pură și profundă. Am simțit o stare de pace, de liniște interioară și de conectare cu Sinele. Această energie ne-a însoțit pe tot parcursul călătoriei noastre și ne-a oferit un sentiment de împlinire. În timp ce ne-am îndreptat spre următoarea destinație, Castelul Cantacuzino, am luat cu noi toate amintirile frumoase pe care le-am trăit la acest lăcaș sfânt.
Mănăstirea Caraiman este un loc impresionant și plin de istorie. Îmbină arhitectura tradițională cu peisajul de munte și oferă o experiență deosebită. Ce anume m-a impresionat puteți vedea în clipul de mai jos.
Puteți prelua maxim 500 de caractere din acest articol, condiția este să precizați și inserați vizibil link-ul articolului.
