Toamna trecută am participat pentru prima dată la o competiție adevărată de blogging, SuperBlog. Voiam încă de acum doi ani voiam să particip, dar în sinea mea nu mă simțeam pregătită. De fapt nici anul trecut nu mă simțeam pregătită, dar mi-am zis să încerc, să risc și am riscat. Riscând m-am ales cu multi prieteni, am intrat într-o familie de bloggeri de la care am invatat multe. În primăvară am participat la Spring SuperBlog și a fost o experiență destul de interesantă, m-a ajutat să mă afirm ca blogger.
Probabil că mulți dintre voi ați văzut că la finalul unor articole scrie „Articol scris pentru Superblog” sau „Articol scris pentru Spring Superblog”, aceste articole nu sunt scrise doar de dragul competiției, ci mai degrabă pentru a mă motiva și a mă autodepăși pe mine. Îmi doresc mult să fiu blogger cu adevărat.
Dacă va întrebați dacă am câștigat vreun premiu să știți că încă nu, dar anul această nu mă las, vreau să câștig și el cel puțin un premiu. Măcar o dată la doi ani. Ce vreau eu mai mult decât un premiu? Vreau să mă văd evoluând, știu că mai am de învățat, de aceea și particip la SuperBlog. Știu că o să ziceți că nu sunt modestă, dar fiecare om își dorește că muncă lui să fie evaluată corect.
Așa că începând cu data de 1 octombrie îmi iau armura de superblogger și mă duc la luptă. O luptă ce va dura până la 1 noiembrie. După cum v-ați dat seama nu o să fie o luptă în adevăratul sens al cuvântului, deoarece mulți dintre superbloggerii din competiție nu îmi sunt doar colegi, ei îmi sunt și prieteni.
Cu această ocazie le mulțumesc celor care sunt alături de mine și care cred în mine. Promit să nu vă dezamăgesc.
