Mia Popa, „Altă poveste fără regină”.

1
217
Poezia este cea mai profundă emoție a inimii umane exprimată în cuvinte. Ea este produsul final al căderilor și al suferintelor, a bucuriei și a satisfacției.

Mia Popa este o poetă de excepție, pe care am cunoscut-o acum ceva timp în mediul virtual. Pe atunci știam că este doar o profesoară de limba româna, o femeie cu suflet mare.

De ceva timp observam că tot postează pe o rețea de socializare strofe din diferite poezii. Mi-a atras atenția încarcatura emoționantă a versurilor, parcă așteptam de fiecare dată următorele strofe să descopăr emoția din versuri. Sincer nu am avut niciodată curajul să o întreb dacă ea le scrie. Mă gandeam poate se supară, în sinea mea simțeam că ea este autoarea lor.

În anul 2017, Mia a lansat volumul ” Altă poveste fără regină”, astfel mi s-a risipit orice îndoială. M-am bucurat enorm pentru reușita ei, mai târziu am aflat că acesta era visul ei. Așa am înțeles că dorințele profunde venite din inimă se pot împlini.

Nu am ratat ocazia sa o felicit pentru reusita, am avut curajul sa-i marturisesc ce imi trasmit poeziile ei. Drept multumire am primit volumul de poezii cu autograf, nici nu va inchipuiti ce sentiment placut am avut, acel extaz de parca castigasem la Loto.

Când am primit cartea am „devorat” fiecare vers în parte, am avut parte de și mai multă încărcătură emoțională. Îmi plac toate poeziile Miei, dar una dintre ele m-a marcat profund, simt că mă regăsesc în ea. Poezia se numește ‘Masca”, mai jos aveți versurile.

Ce știu eu despre ea, că il admiră foarte mult pe Nichita Stănescu, dar și pe alții. Despre Mia aș putea să vă spun mult mai multe însă parca viața fără mister ar fi ca mâncarea fără sare. Așa că vă las pe voi să o descoperiți.

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns