Interviu de 10 cu bloggerița Cristina Dragomir

8
475

Astăzi o am invitată pe Cristina Dragomir, un blogger care pune mult suflet în aceea ce face. Pe Cristina o cunosc de peste 9 ani, prin intermediul Facebook-ului, este o persoană plăcută, un om sensibil. Recunosc, mi-ar plăcea să ne întâlnim și în realitate.

Pe blogul ei, Caietul Cristinei, vei găsi articole cuprinzătoare pe o gamă largă de subiecte care mai de care mai interesante. Pe Cristina o puteți descoperi mai în detaliu prin intermediul următorului interviu:

Spune-ne ceva despre tine.
Despre mine? Sunt o singuratică de 34 de ani (uf, ce trece viața!), născută în zodia Gemeni (și nu, nu am 2 fețe!) o casnică posesoare de diplomă care și-a dat seama la un moment dat că blogul ar fi șansa să nu se mai simtă inutilă și… gata. De aici a apărut primul meu blog care, 2 ani mai târziu, și-a schimbat și numele și adresa ai a devenit Caietul Cristinei de azi.

Când ai început să scrii? Cum a venit ideea?
Încă din timpul facultății, au început să apară niște stări de rău dubioase. Medicii m-au tratat vreo 2 ani de fiere și de stomac, timp în care problemele au devenit tot mai grave. Ajunsesem să-mi fie frică să mai ies din casă. Nu s-a gândit nimeni atunci să mă trimită la un psiholog sau psihiatru, în ideea că poate manifestările alea vin din altă parte.

Când am aflat că problema mea se numea tulburare de panică, deja mă izolasem de lume perfect. Aveam 1 an de când nu mai ieșisem din casă. Îmi mai rămăsese soțul meu. Mă simțeam iubită, dar nu mă împacăm cu ideea să stau ca vaca (așa cum mi-a spus un cititor draguț că stau eu de fapt) și nu fac nimic. De aici ideea de a-mi face un blog.

N-am să mint că m-a atras ideea de a câștiga ceva pe urma muncii mele, dar la fel de important era pentru mine să-mi arăt că pot, că diploma aia e mai mult decât o hârtie la care mă uit din când în când. Acum 10 ani am început să scriu. Timid la început. Am căpătat curaj pe parcurs.

Care este cea mai bună postare și de ce?
Nu pot, oricât aș încerca să mă gândesc la o cea mai bună postare nu pot să aleg una. Am multe articole care îmi sunt dragi. Fiecare articol este muncit și în fiecare articol este o parte din mine. Chiar și articolele vechi, de acum 7-8 ani, am fost tentată să le șterg pentru că la nivelul de acum le consider foarte slabe, dar nu le-am șters. Dacă n-ar fi fost ele, n-aș fi fost eu cea de azi.

Ce te motivează să continui cu blog-ul?
Nu o să fiu ipocrită să nu recunosc că și partea materială este un factor important în continuitatea blogului Caietul Cristinei. Dar, dincolo de asta, mă motivează numărul vizitatorilor veniți din Google și timpul pe care ei îl petrec pe site. Asta îmi demonstrează că articolele mele sunt considerate utile. Este o mare satisfacție. Atunci când un colaborator îți cere un articol și, la final, deși te-a plătit, îți menționează că e încântat de ce-a ieșit sau chiar revine pentru o nouă colaborare, îți crește inima în tine.

Cine te inspiră?
Dacă vrei să mă afli ce mă inspiră, este suficient să citești descrierea blogului meu – Scriu despre tot ce-mi trece prin cap, despre lucruri care îmi plac sau, dimpotrivă, îmi displac. Mă inspiră tot ce se întâmplă în jurul meu. Dacă m-a enervate ceva, o să scriu. Dacă mi-a plăcut ceva la nebunie, o să scriu.

Crezi că se poate trăi dintr-un blog?
Am auzit că da și bănuiesc că da. Depinde și de cum vrei să trăiești și de cât de mult îți prețuiești munca. Sigur că sunt importante și vechimea și traficul unui blog, dar la noi bloggerii nu știu să fie uniți și să țină la preț. Cum să ajungi să te întreții din scris când nu ai un preț fix și scrii azi pe 30 de lei și mâine pe 10 pentru că atâta ți s-a oferit? Eu cu siguranță nu am ajuns încă la nivelul la care să pot trăi din blog, dar atâta vreme cât îmi plătesc 2-3 facturi din activitatea asta, eu sunt mulțumită.

Cum reușești să îmbini munca de blogger cu viața personală?
Greuț, dat fiind faptul că timpul trece ca nebunul și toți stăm prost cu timpul liber. Știu că sunt casnică și că nu am voie să mă vait în fața celor care merg și la job și au și prichindei, dar uite că o fac. Nu o să intru în detalii despre viața mea privată, dar mi-ar plăcea ca oamenii să nu mai judece lucrurile la modul generic – aia e casnică și se plictisește acasă. Nu știi tu ce probleme am eu.

Totuși, blogging-ul este pasiunea mea. Ceea ce a început ca dorință de a câștiga ceva, acum e pasiune. Nu aș mai putea renunța, chit că nu aș mai câștiga nimic din activitatea mea. A devenit ca un drog. Chit că sacrific o oră din timpul pe care aș vrea să-l petrec cu soțul meu sau cu nepoțica mea, o fac. A fi online a devenit sinonim cu a exista pentru mine.

Cum este o zi din viața Cristinei?
Am stabilit deja că nu vreau să vorbesc despre viata mea personală, așa că nu o să-ți spun cum este o zi din viața mea. O să-ți spun cum nu e o zi din viața mea. Ziua mea nu începe cu lenevit și băut cafea, nu continuă cu făcut unghii și nu se încheie cu vizionat seriale, așa cum bănuiesc cei care află că sunt casnică.

Cristina, îți mulțumesc că ți-ai rupt din timpul tău pentru a ne spune câte ceva despre tine.

Pe Cristina o mai puteți găsi pe:
Facebook: https://www.facebook.com/CaietulCristinei
Instagram: https://www.instagram.com/caietulcristinei/
Bloglovin: https://www.bloglovin.com/blogs/caietul-cristinei-13441375

 

8 COMENTARII

  1. Bun om, bun blogger. Si eu o apreciez pe Cristina, nu doar pentru taria ei de caracter, fermitatea evidenta, cat si pentru munca ei din online. Are articole documentate, usor de citit, scrise pe intelesul tuturor (chiar si pe subiecte greu abordabile). Un articol muncit e ceva care se vede de la distanta, de care iti dai seama instant, cu atat mai mult daca esti din tagma bloggerilor!

    La multi ani sa tot fie!

  2. Mi-a facut mare placere sa citesc acest interviu pentru ca o stiu pe Cristina de mult timp din mediul online si as putea chiar sa spun ca e printre bloggerii care ma inspira fiindca e un Om bun si onest, calitati care in vremurile pe care le traim sunt tot mai rare.

  3. Cristina este o super-fata si ma bucur mult ca i-am descoperit ”caietul”. O mare surpriza sa ii aflu varsta, eram sigura ca are 26 de ani 🙂 Imi place enorm cum scrie, se vede cat de mult se implica. Din suflet ii doresc sa ajunga sa se intretina din blog, chiar merita.

Lasă un răspuns