Cum e să fii o mașină pentru o zi

1

Cum ar fi dacă mașinile ar gândi ca noi, urlând când le doare sau să zâmbească când sunt fericite! Chiar mă gândeam cum ar fi să fii o mașină pentru o zi. Mi-am amintit de filmul clasic cu Herbie, VW-ul Broscuță, un film pe care îmi doream să-l revad, dar în timp ce butonam telecomanda am adormit.

M-am trezit într-un garaj, foarte confuză. Cum am ajuns acolo? De ce într-un garaj? Când mi-am dat seama ce mi s-a întâmplat, m-am speriat și am vrut să fug. Dar unde să fugi? Garajul era închis și nu puteam să ies de acolo fără cheia de contact și a trebuit să aștept să se întâmple ceva.

În cele din urmă se vede lumina, proprietarul meu a intrat în garaj și m-a scos din acel loc întunecat. Se pare că domnul mă pregătește pentru o călătorie foarte lungă, m-a dotat cu un scut motor VW pentru protecție sporită. Nu înainte să mă ducă la spălătorie. Îi place să fiu foarte curată, fresh. Apoi ne-am întors acasă.

După un timp au început să apară foarte multe valize. Proprietarul meu este proaspăt căsătorit, iar proprietarei inimii lui îi place să ia multe lucruri cu ea și a subliniat că toate bagajele nu vor avea loc în mașină. Stăpânul a liniștit-o și i-a spus: „Inima mea, nu-ți face griji, am și o remorca care este ca un portbagaj mobil și va trebui doar să montez un cârlig de remorcare pentru VW„. Din fericire, proprietarul nu este un zgârcit și cumpără doar lucruri de calitate pentru mine. Înainte de a se căsători eram cea mai importantă pentru el, acum sunt pe locul doi. Acest lucru mă face puțin geloasă, dar trebuie să mă obișnuiesc.

Acum sunt gata pregătită pentru marea călătorie, eram foarte curiosă pe unde mă va duce. Se pare că excursia va fi la munte, proprietarul meu și perechea lui erau atât de fericiți pe tot parcursul drumului, dar eu nu eram deloc. „Piciorul” stâng mă durea foarte tare. Domnul mi-a schimbat „pantoful” cu unul nou și am continuat pe drumul nostru, dar puțin câte puțin îmi era foarte sete și mă simțeam sleită de forțe. Slavă Domnului el și-a dat seama de acest lucru și ne-am oprit la o benzinărie. Un băiat de acolo mi-a spălat obrajii și acum sunt din nou fresh. Acum suntem din nou pe drum, din ce în ce mai aproape de munte. Mă simt puțin obosită, dar fericită, urăsc să fiu închisă în garaj pentru mai mult timp.

În cele din urmă am ajuns la munte, aerul curat mă făcea să mă simt foarte bine. Proprietarii au luat toate bagajele de pe mine și au mers la hotel, nu înainte de a se asigura că sunt închisă. Mă simțeam un pic tristă și abandonată, dar asta este soarta unei mașini.

Un Mercedes negru a fost la un la un punct de a mă „săruta”, din cauza lipsei de atenție a proprietarei lui. Și atunci s-a înfiripat o mare iubire între noi. Ce s-a mai întâmplat apoi nu-mi amintesc mare lucru, deoarece m-am trezit brusc. Eram confuză, nu știam ce s-a întâmplat cu mine. Cine sunt? Ce sunt? După ce m-am dezmeticit am realizat că sunt din nou om.

Nu-mi vine să cred, am visat că sunt o mașină. Cred că gândurile mele legate de mașini și de celebra „broscuță” m-au făcut să visez acest lucru. Poate credeți că sunt nebună, dar am coborât în parcare și mi-am îmbrățișat mașina. I-am spus că o iubesc. Nu știu, dar simt că mă înțelege.

Acest articol a fost scris exclusiv pentru Spring SuperBlog 2020

Lasă un răspuns