Interviu de 10 cu bloggerița Andra Dan

0
146

Astăzi o am invitată pe Andra Dan, autoarea blogului  Marchiza de Stih. Andra nu e doar blogger, ci este și  artist liric de profesie. Pentru mine este o onoare că a acceptat să-mi acorde acest interviu. Eu v-aș putea spune multe despre ea, dar vă las pe voi să o descoperiți.

Spune-ne ceva despre tine.

Sunt Artist. Acest lucru mă definește din filă în filă, din reacție în reacție. Nu știu să fiu altfel decât tremurândă de emoție la fiecare lucru sensibil de lângă mine – și cum sunt setată spiritual să văd Dumnezeul din ceilalți, mă emoționez din orice lucru mic din lumea subtilă pe care, din păcate, mulți o ocolesc. Sunt artist liric de profesie (cântăreață de operă), drept pentru care mă pasionează vulnerabilitatea și Frumosul. Îmi e imposibil să funcționez altfel și, fie vorba între noi, nici nu vreau. De aceea și găsesc temei de scris întotdeauna.

Când ai început să scrii?

La 6 ani, când am pus pe hârtie prima mea Poveste, în care cuvintele erau scrise una-ntruna, fără spații între ele. Avea și desene. Nu m-am oprit niciodată de atunci, trecând prin toate fazele posibile – scris naiv, când povestea despre familia mea și prietenie, scris foarte profund și emoțional, în care simteam că se rup cerurile în versuri, în adolescență – și apoi scrisul care urma să mă echilibreze, cel al revelațiilor, al lecțiilor care se relevă din cenușă, al maturizării. Toate pe un blog neobișnuit de pestriț, numit pe atunci Jurnal de Soprană (născut în 2009), care s-a transformat apoi în Marchiza de Stih (2016).

Cum a venit ideea?

Mi-a fost dintotdeauna imposibil să nu scriu. Este probabil prima mea natură, pe lângă cea care implică a-mi folosi vocea, îmi place foarte mult și să vorbesc (și să cânt!) Prefer totuși să scriu, dacă am de ales. Parcă de altundeva izvorăsc cuvintele când le scriu, parcă altfel se leagă între ele, parcă au o fluență anume… Din fericire, Dumnezeu m-a binecuvântat și cu o revelație acum doi ani, când m-am gândit să fac și un business din asta. Nu din blogging, ci din meseria de copywriter și social media marketer.

Care este cea mai bună postare și de ce?

Contrar a tot ceea ce scriu sensibil, cea mai iubită postare de-a lungul timpului a fost despre vopsirea părului cu henna, scrisă în 2012, pe care am modificat-o și completat-o de curând. Din ultimele mai deosebite, am scris chiar în cadrul competiției Super Blog un articol despre cele mai importante 30 de lucruri pe care le-am realizat până la 30 de ani. A avut un succes nebun în social media, oamenii au distribuit mult peste cât mă așteptam eu… M-am bucurat mult că s-au identificat.

Henna, planta mea miraculoasă

30 lucruri pe care le-am învățat până la 30 de ani

Ce te motivează să continui cu blog-ul?

Faptul că ating încă sufletele oamenilor foarte sensibili. Știu sigur că ei au nevoie să știe că suntem mai mulți pe lume așa… că nu sunt singurii care simt finețurile și trăiesc stările cele mai profunde posibil. De asemenea, o să continui probabil toată viața să scriu, atât pe blog, cât și pe hârtie, pentru că simt că am un izvor undeva în mine care nu este setat să sece vreodată.

Cine te inspiră?

Nu știu dacă Cine, mai degrabă Ce. Mă inspiră toate stările umane, exprimate la nivel tumultuos, veritabil, ne-forțat, ne-mbrăcat în straie care să le schimbe sensurile pure. Mă inspiră și muzica, în general cea clasică, dar nu numai Alteori mă inspiră pur și simplu un moment firesc, din trăirile de zi cu zi. Mă inspiră iubirea, recunoștința care mă mistuie, miracolele pe care Dumnezeu le face la nivel molecular și poate se văd mai greu cu ochiul liber… Cad într-o reverie anume în care nu este activă decât partea mea sensibilă și de acolo pornește totul.

Crezi că se poate trăi dintr-un blog?

Nu știu ce SE POATE. Mi-e teamă să generalizez, deoarece unii pot și unii nu. În primul rând trebuie să te nișezi, să faci SEO bine și să ai reclame pe blog. Mie personal nu îmi place să fac asta pe blogul meu – cam nimic din cele 3 aspecte. Blogul meu este destul de generalist, despre stări și trăiri, nu mă pot nișa pe un domeniu anume. Am nișat doar în sensul că este o viziune boemă și artistică asupra lumii. Reclamele pe blog nu îmi plac, nici vizual, nici ca și concept – să văd publicitate prin cele mai profunde cotloane ale sufletului meu este… de neacceptat în acest moment. Susțin totuși din suflet ideea că se poate câștiga din scris.

Cum reușești să îmbini munca de blogger cu viața personală?

Nu scriu chiar așa de constant. De obicei scrisul pe blog face parte din timpul meu pentru mine, cu mine, pe care îl avem cu toții. Un timp în care îmi permit să pătrund în mine și să mă joc cu jucăriile imaginației mele în orice fel. Nu are legătură cu viața alături de ceilalți…

Care este cea mai mare satisfacție pe care ți-a adus-o blogul?

Faptul că mama mi-a devenit cel mai mare cititor și fan. Pe cuvânt!

Ce sfaturi i-ai da unui blogger începător?

Să scrie doar când simte cu adevărat, să nu o facă din obligație. Să nu o facă doar pentru bani, pentru că în timp se mutilează spiritul artistic – chiar dacă este insesizabil, iar dacă o face, să pună preț adevărat pe scrisul său, să ceară atât cât să fie mulțumit + încă puțin. Să nu scrie cu orice preț, care ar putea să calce în picioare puritatea veritabilului. Să se scrie pe sine, să nu generalizeze fără un studiu aprofundat. Și în final… să recitească mereu ce a scris, cu un ochi din afară, apăsând pe butonul de publicare doar dacă îl încântă ceea ce tocmai a redactat.

Pe Andra o mai puteți găsi pe:

Lasă un răspuns