Merg pe stradă și la un moment dat mi se face sete. Scot niște bani din buzunar și merg la cel mai apropiat magazin să iau o apă minerală sau plată. Intru și scot acele bucăți de plastic de care vorbeam, fără de care nici măcar un colț de pâine nu aș avea de unde să iau. Dar nu puteam să merg la magazin și sa iau doar o apă, așa că mai cumpăr câte ceva. Cum nu puteam să le duc în mână primesc și o pungă de la vânzătoare, care cu grijă să îi mai las și ei ceva rest îmi așează cumpărăturile în punga pe care mi-a dat-o. Plătesc și plec, pe drum butonând telefonul meu cu husa lui cea nouă.
Ajung acasă deschid calculatorul și mă apuc să scriu un articol. Zgomotul tastelor de plastic ale tastaturii parcă îmi laudă hărnicia.
Poate că te întrebi ce au în comun toate lucrurile povestite de mine. Ei bine este banalul plastic, cel de peste tot: în sticla de apă, în banala pungă, în husa telefonului meu, în tastele de la calculator.
Jumătate din plasticul pe care îl folosim în fiecare an sunt articole de unică folosință. Plasticul de unică folosință are o durată medie de valabilitate de 12-15 minute; cu toate acestea, poate dura 400 până la peste 1.000 de ani pentru a se dezintegra.
Majoritatea articolelor pe care le folosim zilnic sunt fabricate din plastic. Acest lucru se datorează în mare măsură faptului că este un material ieftin și că are avantaje mari în comparație cu alte materiale. Totul pare să indice că plasticul este perfect pentru viața de zi cu zi; cu toate acestea, lucrurile se schimbă atunci când plasticul și mediul nu par să se înțeleagă foarte bine. Dacă înțelegem cu toții pericolul plasticului, putem contribui la protecția naturii.
E foarte greu sa renuntam la plastic. In Scotia, de exemplu, o tara care pare sa aiba grija de natura, rareori poti gasi alimente neambalate in plastic. Suntem doi oameni in casa si umplem fara sa vrem un tomberon de plastic la fiecare 2 saptamani.