Cu vacanța la remorcă

1

De câțiva ani am descoperit plăcerea de a călători cu mașina. Din fericire sau din păcate, în funcție de modul în care este interpretat, nu-mi place să călătoresc cu mulți oameni. În general, călătoresc cu familia mea care are aceleași obiective ca mine. Sunt genul de persoană care atunci când călătoresc îmi place să vizitez cât mai multe locuri posibil, nu sunt genul care rămâne prea mult într-un singur loc. Dacă pentru alții vacanța înseamnă să te relaxezi acasă, pentru mine acasă nu e relaxare în vacanță. Acasă te relaxezi după o zi de lucru. Eu sunt mai diferită, iau vacanța la remorcă.

Când vorbesc despre călătoriile cu mașina, mulți se uită la mine surprinși. Ei găsesc acest gen de călătorii a fi ceva obositor și plictisitor. Sunt uimiți că eu și familia mea ne bucurăm atât de mult de ele. Nu spun că este ușor să faci o călătorie lungă cu mașina, mai presus de toate este o provocare pentru cei care conduc, cu toate acestea, merită efortul. Desigur, nu este plictisitor. Ne place să petrecem ore întregi uitându-ne în jurul nostru, admirând frumusețea locurilor din România. În plus, uneori, pe parcurs întâlnim surprize precum locuri frumoase care nu erau în plan să le vizităm.

Ce alegeți, acasă sau pe drum?

La începutul verii tata ne-a spus cu o voce serioasă de parcă s-ar fi întâmplat ceva foarte grav, încât eram îngrijorate de tonul vocii lui, ne gândeam chiar la o tragedie: „ia ziceți voi repede ce alegeți, acasă sau pe drum?” Tatăl meu spera să spunem „acasă”, el fiind șoferul. A mai spus doar: „deci, trebuie să echipez mașina! Iese la mașină și vorbește cu ea de parca l-ar fi ascultat: „nu avem ce face cu doamnele, ele vor călătorii lungi, așa că greul cade asupra noastră”. El mereu spune așa, apoi recunoaște că îi place.

Pregătirea mașinii

Am decis că prima evadare va dura câteva zile; de vreme ce noi, femeile, facem bagaje peste bagaje cât pentru lună – săracul portbagaj se făcuse mic la vederea valizelor. Văzând valizele, tata se făcuse pământiu la fața și spuse: „Mai tată, avem nevoie de remorcă, nu se poate altfel”. Zis și făcut, am comandat remorca.

După achiziționarea remorcii, ne-am dat seama că mai avem nevoie de ceva, de un cârlig de remorcare, pentru a putea fi atașat la mașină. Deoarece tatăl meu nu este cu internetul m-a rugat pe mine să comand cârligul, doar sunt „capul răutăților” care îl pune pe drumuri. Așa că am comandat de la AutoGedal cârligul de remorcare, plus alte accesorii necesare.

La AutoGedal puteți găsi: o gamă de cârlige de remorcare, covorașe speciale pentru mașini, tăvi portbagaj, scuturi auto metalice, suporturi pentru biciclete, cutii portbagaj, piese auto și accesorii, indiferent de marca mașinii dvs. Dacă nu știți cum să le asamblați, AutoGedal vă oferă posibilitatea de a le monta în service-uri autorizate în peste 70 de locații la nivel național.

Tatăl meu s-a ocupat de verificarea mașinii: de tot ceea ce înseamnă motorul, roțile, frânele și saboții ( nu știu de ce nu a cerut papucii mei, căci am și eu), centuri, ulei, faruri, alte becuri, trusă de prim ajutor, jaloane ( să le fac cu bicicleta ), ax de roti, ambreiaj – parcă cusea la ” Ileana ” așa făcea cu el ( dacă îi puneam un ac aveam și haine acum ) înapoi la scaune și centuri, a verificat până și siglă mașinii; l-am întrebat: auzi, bre, vrei s-o construiești din nou, așa ce-are!? Cică nu, că așa se face. Să fii sigur!! Okay, așa facem!

Eu am avut grijă să avem: GPS (cel ce ne conduce uneori și incorect) de aceea eu am rolul de copilot și sunt la fel de atentă la semne precum un polițist de la circulație, încărcătorul auto, trusa de prim ajutor. Ne-am luat toate elementele de siguranță în caz de neplăceri: vesta reflectorizantă, triunghiuri reflectorizante, etc. Mama s-a ocupat de acte și de bani, ea oricum se ocupă de banii lui tata tot timpul, care acum vorbește încontinuu despre noile achiziții ale mașinii ( cred că din entuziasm ). Efectiv, parcă ne mutam de tot!

Deoarece a fost o călătorie neplănuită, ne-am luat măsuri de precauție; am luat și cortul – în cazul în care nu găsim cazare și saltele pe care să le punem pe bancheta mașinii, în cazul în care nu aveam loc pentru a monta cortul. Ne-am pregătit pentru orice.

Călătoria

Tatălui meu îi venise ideea să luăm și bicicletele cu noi pentru mici escapade în natură, doar că suportul de biciclete era vechi și nu mai putea fi utilizat. Numai că eu am fost cu un pas înaintea lui și am achiziționat un nou suport biciclete, tot de la AutoGedal. Când tata a aflat, a zis că sunt plină de surprize.

Am dat startul călătoriilor cu un tur Sinaia-Predeal-Bușteni-Bran-Brașov. Natura ne chema la ea, noi nu o puteam dezamăgi. Am așteptat ca un copil ziua plecării, eram nerăbdătoare să fotografiez și să filmez tot ce mi se pare interesant.

Avem una dintre cele mai frumoase țări din lume, deoarece avem toate formele de relief, te mai întâlnești și cu ursul, chiar dacă nu este la fel de ” pașnic ” precum un elefant sau o cămilă, tot țara noastră este cea mai frumoasă – iar asta nu o spun doar eu ci și mulți alți oameni, care, din pricina diverselor motive au avut ocazia să călătorească în lume. Aerul de acasă, iarba verde și umedă, mirosul coniferelor, păsările copacilor; doamne, nu aș renunța la țara mea pentru nimic în lume, mai ales când am atât de vizitat din ea. Sunt multe locuri în care încă nu am ajuns și mi-aș dori tare mult, dar asta e o poveste pentru altă dată.

Plecarea s-a făcut la primele ore ale dimineții ca să ajungem cât mai devreme posibil, evitând aglomerația de pe traseu. Tata discuta cu GPS-ul ca și cum era un coleg de trafic, eu și mama cântam: ” Două rândunici ” și ne uitam după spații de servicii pentru că aveam nevoie, soarele îl făcea pe tata să arate precum un chinez bucuros, iar întreg drumul radia feeric. Un prim popas a fost făcut în Sinaia, o altă zonă de basm a țării, spre care am țopăit fantasmagoric pentru că tocmai ce ratasem un spațiu de servicii: ” Aoleoleoleo… hai, bre, tată mai ajungem în Sinaia asta odată că iau o sticla din spate altfel, zău așa!! ” , ” Acum ajungem! Ține-te!! ” , ” Două rândunici… „

Am vizitat nu numai muntele, ci și castelele, mănăstirile și muzeele din stațiunile montane. Sunt pasionată de tot ce ține de istora țării noastre și nu aș fi putut să trec peste aceste oportunități. Printre preferatele mele se numără castelele Peleș și Bran, în mare parte pentru istoria lor, dar și pentru frumusețea lor.

Cele 3 zile de vacanță s-au terminat foarte repede. În cea mai mare parte, călătoriile noastre au fost „evadări de o zi” în natură, pe urmele istoriei sau ale credinței. Toate aceste evadări au fost pline de peripeții. Și au fost făcute mai frumoase și amuzante cu ajutorul celor de la AutoGedal.

Îmi place să călătoresc pentru a „rupe” din rutină, pentru a mă distanța de cotidian, pentru a cunoaște și a vedea „acel” ceva care m-a făcut să suspin atât de mult când îl admiram în fotografii.

Ție îți place să călătorești?

Sursa fotografii: Arhiva personală și AutoGedal. Editările s-au făcut în Canva

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2021

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns