De Paște am făcut pasca frământată cu Băneasa!

1
făină Băneasa

Am doi ștrengari, pardon, gemeni! Stela și Seth. Am vrut inițial să fac un copil, pe al doilea mai târziu, dar m-am trezit cu amândoi. Sunt încă la vârsta la care descoperă lucruri noi, șapte ani. Doi gemeni și un bichon alb, Hulk.

Nu știu dacă sunt o mamă bună, dar de fiecare dată când vreau să le fac baie își pun mâinile în sân ca o statuie și îmi zic ” Aaaah, ești rea! ” Se rotesc o sută optzeci de grade și devin campioni de maraton de scaune, paturi, sub pat târâș pentru a treizecea oară pe lună.

Atât cât ne-a permis timpul și banii, am fost cu ei la spectacole, în parc, la mare, peste tot. Anul acesta nu ne-am permis. Știau că mergem în fiecare an și au venit la mine amândoi ținând broscoiul de pluș de mână. Unul de-o mână, celalalt de cealaltă mână, întrebând sincron și în cor ca la operă:

-Maaaa-miiiii, mergem la mare?
-Nu, mami, nu mai mergem anul ăsta că am schimbat mobila și e și tati ocupat. Dar mergem la cumpărături. Avem de cumpărat făină Băneasa, trebuie să facem pască și cozonaci, că doar vin Sfintele Paști și avem multe de făcut împreună.

făina Băneasa

Rețeta pentru pasca Băneasa ce împlinește masa de Paști

Ca să-i țin ocupați pe copii, i-am implicat în tot ce înseamnă pregătirea celei mai delicioase pască Băneasa, inclusiv la pregătirea ingredientelor și prepararea ei. Acest lucru le-a dat copiilor oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile practice, precum și de a învăța despre una dintre cele mai importante tradiții, Paștele. De asemenea, a fost o modalitate bună de a petrece timp de calitate împreună.

Ingrediente:

Aluatul:

  • 100 g zahăr
  • 300 g făină 000 Băneasa
  • 125 g unt
  • 12 g drojdie proaspătă
  • 50 g iaurt
  • 3 gălbenușuri
  • 1 plic zahăr vanilinat
  • coaja rasă de la o lămâie
  • 1 praf de sare

Umplutura:

  • 100 g zahăr
  • 300 g brânză de vaci
  • 100 g smântână grasă
  • 1 ou
  • 2 albușuri de ou
  • 50 g griș
  • 100 g stafide
  • 1 plic zahăr vanilinat
  • 1 lingură esență lămâie
  • 1 praf sare

Copiii erau nerăbdători să mă ajute să facem rețeta Băneasa pentru pască. Voiau să-l impresioneze pe tatăl lor și să-i arate cât de buni pot fi la gătit. Văzându-i atât de fericiți, am decis să le arăt cum să facem rețeta pas cu pas. Își imaginau că tatăl lor va fi impresionat de felul cum au gătit cu Băneasa și că le va mulțumi pentru efortul lor.

făina Băneasa

Mod de preparare

Aluatul se prepară foarte ușor: iau două bucăți copii din dotare care ajută la preparare. Stela se ocupă cu cernutul făinii într-un castron mare, iar Seth pune într-un alt castron drojdia cu două lingurițe de zahăr care se lasă să se activeze. Eu am separat gălbenușurile pe care le-am bătut cu restul de zahăr și cu sarea. După am adăugat laptele ușor călduț, zahărul vanilinat și drojdia care s-a activat între timp. Am mixat în continuare până s-a format o compoziție omogenă.

Stela a ras coaja de la o lămâie care a pus-o peste făină, iar eu am turnat compoziția bătută la mixer peste și am început să frământ aluatul. Între timp, Seth s-a ocupat cu topirea untului pe care l-a turnat într-o gaură făcută de mine în aluat, iar eu am am frământat în continuare până ce textura a devenit ca cea de cozonac.

În timp ce aluatul era la dospit, ne-am ocupat de prepararea umpluturii: am luat un castron încăpător în care am pus brânza și restul ingredientelor, apoi am amestecat totul cu o lingură până ce a devenit totul ca o cremă. Când aluatul s-a dospit, Stela a presărat puțină făină pe masa de lucru iar eu am împărțit în două părți aluatul.

O parte am întins-o în formă de cerc de dimensiunea tăvii de copt. Apoi am turnat umplutura în tava pregătită cu aluatul de la bază. Cealaltă parte din aluat am împărțit-o în două. Dintr-o bucată a făcut Stela bordura împletită pe care am aranjat-o pe marginea formei de copt. Din cealaltă bucată, Seth a făcut crucea pe care am așezat-o în tavă, deasupra compoziției. Am preîncins cuptorul la 170 de grade apoi am băgat pasca la copt.

Băneasa

De ce Băneasa?

În timp ce pasca se cocea, năzdrăvanii mei m-au întrebat de ce aleg de fiecare dată făină Băneasa. La o așa întrebare nu m-am așteptat, sincer. Ce-i drept pe lângă făină, eu mai cumpăr și paste Băneasa, probabil că acest lucru le-a trezit interesul și a trebuit să le explic.

Aleg să cumpăr produse de la Băneasa deoarece este unul dintre cele mai apreciate nume în domeniul morăritului și producției de paste făinoase, cu o istorie de peste 3 decenii și de peste 15 ani sunt lideri pe piața românească a pastelor făinoase.

Gustul Băneasa este reprezentat de cea mai bună făină, selectată cu grijă de către specialiști. Unul dintre secretele calității acestor paste este tehnologia de ultimă generație cu care sunt produse, furnizată de liderii BUHLER (Elveția) și PAVAN (Italia). Misiunea Băneasa este să inspire oamenii, să facă ceva mai mult decât paste sau făină, să creeze un univers de experiențe!

Băneasa

Pasca cu aromă de vacanță…în bucătărie

Între timp s-a copt și pasca, copiii erau nerăbdători să vadă cum arată. Imediat după coacere am pus tava cât mai departe de ștrengari. Nu voiam să se întâmple accidente nedorite. Le-am spus că abia peste 2 zile (de Sfintele Paști) vor gusta din ea.

Sunt copii, nu prea au fost ei mulțumiți când le-am spus că mai durează până ce vor mânca din pasca pe care ei au făcut-o. Am încercat să le distrag atenția cu altceva, dar..
-Bunătățile Băneasa nu trebuie mâncate peste 2 zile, (își strigă copiii în sincron nemulțumirea).
-Pai nu ați zis voi să guste și tati?
-Da, am spus asta…bine, mami, cum spui tu.

Când păreau a fi înțelegători m-au întrebat din nou când mergem la mare. Le-am spus că pentru moment să își imagineze că vor pleca în vacanță. Atât mi-a trebuit, au plecat zâmbind. Zic, iaaa uiteee, ce copii cuminți și înțelegători am… așa că m-am dus să fac curat în baie. Fac curat, apoi mă apuc să fac cozonacii.

Pasca Băneasa

O mare de nisip…alb

Treizeci și patru de rățuște mă așteptau în baie, înșirate pe cadă, căci doar rățuștele fac baie, copiii, nu! Mici ca Seth și Stela și galbene ca soarele, fac ” mac-mac, fâș-fâș, pleosc-pleosc „. Necesită și ele o atenție deosebită. Era liniște. Rar în șapte ani a fost așa liniște la mine în casă.

Concluzionez – aaa, dorm – și mă duc să verific. Eram în mână cu o periuță de dinți, căci și rățuștele se spală pe dinți, și intru în cameră. Nimic. Nici copiii, nici bichonul. Unde or fi ștrengarii ăștia!? Ce-or mai pune la cale? Ce clanță mai ung cu miere, ce perete mai vopsesc cu acuarele ca în frescele lui Raphael, continuate de Michelangelo de prin secolul al cincisprezecelea dar varianta casa de peripeții?

Spre bucătărie, gresia de pe hol ascundea, la vedere, pe ici-colo o nuanță de praf alb cu urme de papuci, două seturi, numerele 29 și 33. Mă uit în sus, tavanul ședea încă la locul lui. Mă țin după urma de praf alb. Un pic apuc să zăresc bucătăria: un scaun negru de masă, care nu mai era negru ci asortat cu palme albe, sub scaun era Hulk cu o găletușă mică și verde în cap, o lopățică mică sub lăbuțe, și care, se uita amărât la mine, scoțând un fel de „miau” mai degrabă decât „ham”.

Făină

Îmi pică mandibula în timp ce casc ochii mari; bucătăria mea era învelită în făină și… apă! Masa, chiuveta, gresia, faianța, toate erau albe! În mijlocul bucătăriei copiii mei, care arătau acum precum Casper și tizul lui, construiau liniștiți castelele de făină, din făina mea pentru cozonaci, căni, polonice și cam tot ce au găsit de folos pentru a aduce marea cu nisipul ei fin la noi acasă.

Când îi văd, oftez prelungit și mă sprijin cu mâna mea încrețită de rățuște, de peretele din bucătărie alb ca zăpada. Ștrengarii, cum mă zăresc apucă de tresar pentru o secundă, dar, ca să nu pară atât de grav, zâmbesc machiavelic și mă întreabă:
-Mami, ți-e rău? Vrei să te ajutăm noi să stai pe un scaun?
-Nu! Mulțumesc! Măi, ce-i asta? Seth!? Stela!?? Ieri am făcut curat!! Deci, mi-e rău, jur!!
-(în cor) Ia un scauuuun! Și vin amândoi, buluc, la mine să mă ia în brațe, mânjindu-mă de, vezi Doamne, nisip, împreună cu bichonul care terfelea coada în făină și ridica tot praful spre rafturile deja deschise, lustră și tavan.
-Mami, am zis că dacă nu mergem noi la mare, să aducem marea la noi! Și cât ai făcut tu treabă, noi am stat cuminți și am făcut castele. (în cor) Îți placeee?

făina Băneasa

Logic, îmi zic… dacă nu se duce Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed! Foarte cuminți au stat, cei mai cuminți!
-Îți plac, se zice, că sunt multe castele după cum văd eu și sunt peste tot!! Dar sunt din făina lui mami pentru cozonaci!! Lui tati ce îi dăm să mănânce? Dar iepurașului!?
-E nisiiiiip! (în cor) Haide, măi, maaaami!! Doar nu le dăm nisip, nu?

Oftez… au dreptate. De ce nu m-am gândit la asta!? Și îi las să se joace în continuare la mare. Când mă uit în rafturile unde țineam făina, o grămadă cât o piramidă mică de decor stătea pe marginea raftului, gata să se scurgă, și ea, în deșertul ce înconjura marea… chiuvetă! În spatele ei, ascuns cumva de o minune dumnezeiască, un rând de făină pentru cozonac Băneasa. Perfect! Aci n-au ajuns! Am din ce să-mi fac cozonaci! Doamne ajută! Și dă-mi răbdare! Așa m-au ajutat copiii mei de Paști!

Pozele sunt din Arhiva personală, Băneasa și Pexels, Editările sau făcut în Canva

Probă scrisa pentru Spring SuperBlog 2023

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns